Yersinia Pestis

Atestată științific încă din anul 2800 î.e.n., Yersinia este bacteria ce a reușit să invadeze cele mai multe organisme vii din istoria omenirii. Când a întâmpinat o problemă de supraviețuire, prin gradul mic de transmitere, a “suferit” o mutație genetică ce i-a permis să-și continue existența chiar la un nivel mult mai amplu. Șobolanii infestați aveau și un puseu psihic astfel că doreau să muște orice, iar prin mușcătură Yersinia Pestis se muta în următorul organism. 24 de ore sau chiar mai puțin era tot ce rămânea.

Azi este controlată, nu eliminată, cu ajutorul antibioticelor ce devin tot mai ineficiente sau în termeni medicali, ea dezvoltă rezistență. Încă nu avem un tratament superior așa că e o chestiune de timp până când o nouă etapă îi va oferi puterea necesară să lupte și diverse focare apar în prezent prin țări din Africa sau Asia. Printr-un paralelism e ca și cum puiul din farfurie reușește să se organizeze și să lupte pentru viața lui cu ajutorul unei mutații ce la un anumit moment a avantajat și evoluția omului. Oamenii mănâncă alte animale cu ajutorul domesticirii sau al armelor. În același timp și animalele mănâncă oameni și microbii invadează orice vietate. O luptă între specii ce a cuprins inclusiv imperiul Aztec decimat la 1545-1550, conform ultimelor studii, de aceeași boală “cocoliztli” cu 15 milioane de victime după ce cu 20 de ani mai devreme au cunoscut variola adusă de marinarii spanioli. Supraviețuitorii au scăpat doar pentru a fi eliminați în 1576-1578 de un nou focar. Cine câștigă?

Ca orice bacterie cu rezistență de secole are prieteni ce ajută la planul invadator. Moraxella Osloensis se umple de hărnicie acolo unde igiena părăsește corpul. Mirosul de “împuțit” o reprezintă în timp ce asaltează sistemul imunitar. În antichitate erau o echipă indestructibilă ce atingea toate straturile sociale. Simpla întrerupere la alimentarea cu apă le poate readuce instantaneu în marile aglomerări urbane. De multe ori le ajutăm prin simpla nepăsare sau ignoranță a normelor medicale și paradoxal utilizarea excesivă a chimicalelor le ajută să provoace mutația.

Utilizarea hainelor ca monedă de schimb sau garanție a permis transmiterea pe distanțe largi a diverselor epidemii dintr-un motiv simplu: lăcomia. Dacă un datornic era răpus de ciumă, tifos, tuberculoză, etc, creditorii îi vindeau hainele la distanță de locul unde populația ar fi recunoscut că aparținuseră unei persoane bolnave. Nu se cunoșteau microbii la acel moment (secolul XVIII), dar se știa că una din sursele de răspândire este “atingerea” de lucrurile persoanei afectate. Mai mult se încerca scăparea de boală prin abandonarea unor haine infestate în spațiul public pentru a fi luată de altcineva odată cu îmbrăcămintea și astfel cel afectat să scape. Industria farmaceutică nu cunoscuse încă sistemul economic bazat pe creditare ce a permis finanțarea cercetării. Suntem și într-un moment în care corpul se curăță prin parfumare excesivă sau doar picioarele și fața sunt considerate suficiente astfel că toată lumea face schimb de păduchi și râie. Primele tratate de bune maniere se străduiesc să elimine “scărpinarea părților ascunse” în public. De aici unele popoare au și azi obiceiul de atingere a zonei intime însă atunci când își doresc noroc într-o acțiune sau contra deochiului.

Valul de modernizare străbate greu diversele părți ale continentului European. Dacă în Olanda sau Franța furculița începe să dețină un rol important și este utilizată individual, mai la Sud-Est trecerea linguriței de dulceață, cu care se întâmpinau obligatoriu toți invitații, dintr-o gură în alta, lingerea degetelor și reintroducerea în același castron, la grămadă sau utilizarea unui singur pahar s-a eliminat prin dorința de imitație a noii orientări mai mult decât printr-o asimilare educațională provenită din conștientizare. Aici furculițele aveau rol decorativ, se lăsau moștenire și erau confecționate din materiale prețioase pentru a impresiona vizitatorii străini. Batista se generalizează după anul 1800 astfel că secrețiile nazale sau saliva sunt peste tot de la haine până la podele și implicit favorizează răspândirea microbilor.

Trăim sau murim alături de bacterii. Sunt miliarde și am traversat perioade în care doar viteza noastră de înmulțire ne-a permis să rezistăm. Următorul val va găsi un om tehnologizat în care nanoroboții vor prelua efortul supraviețuirii.