A plecat Ultimul Căldărar

… în Franța la cules de mere. Noi am rămas cu imagini din momentele lui de renunțare la meșteșug din lipsă de clienți, dorințele materiale rămase la nivel de proiect, obiceiuri din grupul de apartenență. Urmează o etapă nouă despre care poate vom găsi detalii sau nici nu căutăm. Sorbim din diversele lichide disponibile la Hof Cafe Brașov, privind iluziile unei familii concentrate în 45 de minute.

Cosmin Bumbuț și Elena Stancu lansează “Ultimul căldărar” un proiect de documentare cu accent pe elemente precum ciocanul din fierărie, oaia legată de pat în așteptarea jertfei dedicată primului foc din sobă, construirea unei toalete în fundul curții sau discuțiile despre virginitate la un pet de bere. Cum poți să “simți” doar când vezi? Parcurgi aceleași senzații precum eroii principali? Ai elemente de siguranță când știi că filmul e cu altcineva?

Este dificil de spus dacă asistăm la finalul unor aptitudini practice remarcabile pentru anumite părți din populația României sau începutul unei forme noi de educație dacă avem în vedere că schimbarea vine cu limba franceză conversațională și deschiderea spre noi oportunități financiare chiar cu prețul unei perioade “grele”. Încerc să înțeleg dacă moare satul tradițional sau se naște noul tranzit Est – Vest. Păstrând ideea, imaginile continuă cu Bumbata și Camera Intimă, ambele realizate în cele 44 de penitenciare ale României. Se simte diferența de după integrarea în Uniunea Europeană inclusiv într-o remarcă de gardian “ce îți făceam acum douăzeci de ani…” deși persistă un grotesc accentuat de momentele când persoanele private de libertate se costumează în Înger sau Moș Crăciun. Nu știm de ce se află internați în penitenciar, dar “mascatul” din fundal ne reamintește că sunt fapte grave.

Cosmin Bumbuț insistă în comentarii pe momentele de sinceritate rece și unice, simțite în interior față de organizarea socială exterioară, în paralel cu valoarea aproape inestimabilă a unei singure țigări. Rămâne remarcabil cum se modifică percepțiile sau valoarea când se face trecerea de la un mediu la altul. Concluzia momentului imprimă gheara de teamă: sistemul nu schimbă comportamentul celui internat ci doar îl ajută să se perfecționeze în recidivă și să fie prins tot mai greu. Asistăm la educație infracțională instituționalizată nu reeducare.