Zic Zac – Teatru-Dans

Theaterstock a pregătit evenimente surpriză alături de cele convenționale, cu un singur personaj sau de stradă. Încadrez aici producția de la UNATC un spectacol de Andreea Gavriliu, rezemată de Ștefan Lupu. De la intrarea în sală scena este activă, oamenii își caută locul, muzica rulează, dansul străbate liniile corpului, zumzetul sălii se integrează ca într-un club, ritmul controlează personajul și devierea lui duce la devierea persoanei, ai senzația că te afli în fața unei vitrine cu păpuși ce caută să-ți câștige privirea, să te rețină din mersul străzii. Luminile se sting mai mult pentru a potoli fervoarea poveștilor deoarece o parte din tine știa că se întâmplă ceva și erai pregătit cu o reacție de conformare.

Dezlănțuirea vine în valuri de energie. Sunt procesate în mașinăria muzicală toate clișeele posibile de la saluturi, proverbe stâlcite generatoare de noi semnificații, constrângeri sau eliberări la nivel corporal, metode de agățare, performanță pentru impresionare și DJ-ul aricios ce controlează frecvența deși uneori și el se află sub influența acordurilor. “Doamne Ajută” închide tot tumultul arătând că un obicei comun nu dispare doar se transformă. Limbajul verbal este atins și într-o compoziție audio-video despre importanța utilizării limbii ca organ limitat versus sursă de comunicare, de articulare a gândurilor dacă sunt conectate la creier.

Frica are parte de momentul ei. Cu o trimitere generoasă la “Instalarea fricii” de Rui Zink, vocea dublată de dans ne introduce teama necesară supunerii în fața legii, ordinii, religiei, regulamentului. Pâlnia televiziunii ne intra fizic prin capete fiind racordată cu același tip de conexiune ca la instalațiile sanitare, totul creat pentru gospodina ce rotisează puiul și cântă fericită la coda măturii așteptând ca eroii din filmul preferat să se sărute până la adânci bătrâneți. Nemulțumirea se exprimă atunci când toată simbioza este întreruptă de alte dorințe. Dorințe ce deranjează prin subtilitatea lor financiară. Moneda introdusă pe furiș schimbă direcția obligând participanții să se integreze.

Este un altfel de teatru, de mișcare în spațiul scenei ce devine spațiul intim al fiecăruia, de strălucire supremă când fiecare pătrățică a corpului are un luciu și omul disco apre în toată forța lui. Asta ne dorim, vrem, visăm: strălucirea. Cu mențiunea să reținem una din replici: “Pentru sănătatea dumneavoastră evitați excesul de bârfe, invidii și orgolii.”