Mai sunt Roman?

Am întrebat “Dacă dispare turismul ce vor face țările din top 5 practic aflate în dependență?” și mi s-a răspuns “Călătoria este una din nevoile primare ale omului”. În acel moment am realizat organizarea omenirii în cercuri de acces la dezvoltare de parcă cineva a desenat pe ani sau generații cum va arăta lumea în ansamblul ei. Moldova, Ucraina și Bulgaria din cauza sărăciei, coruptiei și mafiei organizate se uită spre România ca la o reușită în timp ce noi preferăm statutul de emigranți economici prin alte țări mai spre Vest.

Dacă ne coborâm privirea de la nivelul continentului la cel de națiune vom identifica aceeași divizare: un Nord este mai bogat în comparație cu un Sud, Transilvania versus Moldova, etc. Călătorind găsim capra vecinului mai lăptoasă și de multe ori chiar este. Bunăstarea va polariza neamurile Pământului, doar că unii vor veni treptat intrând în cotidian câte puțin, iar restul vor fi asimilați unei invazii. Consider că Europa are șanse mai mari să devină un amestec afro-asiatic cu mult înaintea unui pericol arab și perceptele lui Budha ne-au cucerit înainte de Mahomed.

Totuși când realizezi sau reușești să te convingi că “la celălalt” e cam la fel doar că având un avans de timp știe mai bine să lucreze la capitolul aparențe, este prea târziu. Te-ai rupt de ritmul poporului tău încercând să trăiești viața altora care nu te acceptă ca fiind de-al lor, dar care vor profita de hărnicia sau talentul celor ce coboară pe tărâmul făgăduinței și rămâi într-o suspensie atemporală. Refuzi să vezi trenul anulat, plin de călători disperați să prindă o legătură, degradarea unei noi generații stimulate de diverse substanțe și mode sau să simți mirosul de urină din colțurile mai îndepărtate și întunecoase ale marilor monumente în fața cărora oricine dorește o poză.

Și totuși rămâne relaxarea. Vezi întreprinzători cu un laptop sub braț făcând naveta de la Milano la Roma cu un zbor low-cost operat de o companie ce va refuza piețele din Est. Lipsesc pungile cu mâncare pusă de acasă sau cafeaua la bidon deși nu își permit prețurile din avion, dar vor servi masa de prânz într-un restaurant de familie (ce oferă practic ceea ce noi numim “Meniul Zilei”). Mi-am dat seama că voi vorbi despre acel “mai bine” când orice român va zbura de la Bacău la Timișoara cu 25 de euro pentru a găsi parteneri dornici să investească împreună. Până atunci va “prinde” oferte de 15 euro să zboare în țări unde sclavia se numește acum “șansă”.

Schimbarea se produce greu spre deloc. Corupția își recunoaște vina și lucrurile continuă. Media prezintă cazuri, dar toate rămân la fel. În această situație ce putem face pentru România în care ne dorim să crească copiii noștri? Aruncați o privire pe e-Rezidența din Estonia. Idei avem, rămâne doar să găsim soluții (ca întotdeauna) de a evita și învinge sistemul. Devenind Europeni ne păstrăm Români în inimă și profităm noi de organizarea celorlalți. Admirăm capra și o folosim cum face China. Bani de la Bruxelles, domiciliul în Italia, afacerea în România, fiscalitatea în Estonia, vacanța în Grecia, școala în Anglia, sănătatea în Austria. Ce ne oprește să scăpăm de teamă?