De sase ori

O informație din categoria “bune” este transmisă cu bucuria reușitei, performanței ce ne recomandă și o etapă a dezvoltării sociale sub grija unui Guvern protector. O companie ce construiește aparate de zbor va deschide o fabrică în România. Minunat. Ne dorim asta, luptăm zilnic pentru atragerea banilor, încercăm să demonstrăm că suntem la fel de profesioniști ca alte popoare considerate civilizate. Tocmai aici informația ne spune că elementele principale ale deciziei au fost:

1. salariul lucrătorului român va fi de 6 ori mai mic față de cel francez;
2. Guvernul oferă diverse stimulente.

Practic iubirea dintre națiuni are doar fundament strict financiar și cumva este corect deoarece nu dă nimeni pomană. De fapt nici nu o dorim, dar așa cum muncitorul vestic a devenit scump privind cum îi pleacă fabrica și noi vom fi scumpi când Ucraina, Moldova, Turcia sau refugiații vor reprezenta o soluție mai ieftină (pe unele sectoare o face și acum). Mai reținem că avem o capacitate de muncă identică cu cea franceză. Compania face un produs mai ieftin, nu mai prost, găsind competențe la un preț mai mic. Se reflectă în valoarea finală? Nu. Produsul va fi la fel de scump, elitist și inabordabil maselor de consumatori însă cu profitul acționarilor de 6 ori mai mare. De fapt mult mai mare însoțit de “stimulentele Guvernului” care sunt tot banii noștri. Găsim o soluție de a ieși din viciul unui cerc? Poate mai multă inițiativa privată încurajată de administrație și clienți? Oameni independenți fără o formă de guvernare ci doar valori etice, morale și de bun simț?

O altă companie oferă de muncă într-o țară apropiată, la asamblarea televizoarelor (acele instrumente prin care informația poate fi controlată). Venitul oferit, mare pentru noi, mic pentru ei. Atât de mic că atingem un paradox: munca unor roboți are preț mai mare. Învingem tehnologia prin ieftineală nu prin creativitate sau valoarea mare a prestației efectuate. Exemplele pot continua în orice domeniu. Muncim mult, uneori mai bine deși instrumentele primite sunt mai puține sau mai slabe calitativ pentru că reușim să completăm lipsa cu o sârmă sau ceva. Inițiativa, descurcăreala, entuziasmul au trecut din plan personal în cel productiv. O facem cu zâmbet că așa arătăm ce fericire ne cuprinde când începe o nouă zi de lucru.

În lumea afacerilor vânzarea sau intermedierea vine mereu însoțită de un comision. Încă aștept informația cu valoarea comisionului achitat de un investitor orașului sau regiunii unde găsește resurse să-și dezvolte afacerea. O să-mi spuneți că o astfel de atitudine va alunga inițiativa lăsându-ne săraci și fuduli. Repet: în afaceri se achită mereu un comision (dacă preferați “reducere”). În plus s-ar putea ca la plecarea investitorului să rămânem la fel de săraci, mai bătrâni și obosiți fapt ce ne diminuează capacitatea de supraviețuire în timp ce privim cu invidie la cei ce se bucură că fabrica a trecut la ei, visând la o pensie intangibilă.

S-a dovedit științific (chiar dacă inutil) că o educație bună stimulează empatia și teama deopotrivă. Adică înțelegi mai bine unele procese și analizezi fără “să mergi înainte ca prostul.” Vorbim de forma actuală a educației în care toată lumea învață la fel. Renunțarea la școala sistematizată și autoeducația permanentă pot fi o soluție măcar pentru un grad mare de diversificare sau bunătate socială. Să reținem “înainte” nu “prostul” din proverb.

Foto de la Caravana Filmelor TIFF, Bacău.