Dezvoltarea integrată a mediului rural în România

Conferința despre mediul rural a fost organizată de Reprezentanța Comisiei Europene în România ce dezvoltă periodic evenimente pe tematici administrative sau de dezvoltare. Împărțirea zilei de lucru s-a făcut pe trei sesiuni:

1. Ocuparea forței de muncă, crearea de locuri de muncă și diversificarea economică în funcție de tipologiile zonelor rurale;
2. Creșterea competitivității și a valorii adăugate a produselor agricole și dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare;
3. Infrastructura și serviciile de bază ca factori de creștere și îmbunătățire a calității vieții.

Concluzia pentru cititorii grăbiți: avem strategii diverse și funcționale, există posibilități de a obține informații, de a colabora local și regional, situația statistică reflectă bine realitatea devenită astfel cunoscută decidenților prezenți în deschiderea discuțiilor (Dna. Angela Filote, Șeful Reprezentanței Comisiei Europene în România, Dl. Vasile Dîncu, Viceprim-Ministru și Ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Dl. Achim Irimescu, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Dl. Adrian Dobre, Secretar de Stat, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Dl. Mihail Dumitru, Director, Comisia Europeană, Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Dl. Stefan Olsson, Director, Comisia Europeană, Direcția Generală pentru Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune), a venit momentul ca fiecare cetățean implicat în mediul rural (45% din populația țării) să înceapă o muncă adaptată cerințelor de azi. Ieșirea din letargie, presiunea pe autoritățile locale și dorința personală de eficiență sunt obiectivele unei gospodării agricole românești.

Acum pe larg cadrul și contextul unei acțiuni de nivel național cu efecte locale: Programul de Dezvoltare Rurală al României (adoptat la 26 Mai 2015 de către Comisia Europeană) are trei domenii:

1. Promovarea competitivității și restructurarea în sectorul agricol;
2. Protecția mediului și schimbările climatice;
3. Stimularea dezvoltării economice, crearea de locuri de muncă și o calitate mai bună a vieții în sate.

Uniunea Europeană știe că nivelul de trai din mediul rural românesc este sub nivelul celorlalte țări membre și de multe ori sub nivelul unor zone din interiorul țării. De aceea alocă fonduri în Programe sau organizează întâlniri ale diverșilor factori sociali. Schimbarea însă nu se produce brusc. Primele efecte previzionate de Institutul de Economie Agrară vor fi vizibile începând cu anul 2025. În acest interval sunt necesare planificările și măsurile, fapte ce au un grad mai mare de reticiență din partea beneficiarilor din simplul motiv că schimbă un mod de trai perceput în categoria de normalitate. Este mai ușor să critici o idee sau să-ți construiești o imagine publică agresivă decât să acorzi explicații, educație, sprijin, asistență. Dacă ne place nivelul de trai al unui țăran european ce facem noi să merităm aceleași condiții? Cum a ajuns acel agricultor să beneficieze de bunurile de azi? În cât timp a realizat gospodăria frumoasă și atractivă pe care o admirăm în excursii?

Cifrele pe diverse aspecte sunt disponibile pe paginile de internet de la fiecare instituție, mai mult specialiștii pot fi contactați în funcție de necesități. Partea neplăcută ce apare în statistici o reprezintă gradul mic de interes personal în identificarea soluțiilor; în continuare așteptăm să vină cineva.

Din desfășurarea Conferinței voi extrage câteva impresii personale:

• principalul canal de comunicare dintre instituții și oameni, presa, are preocupări mai accentuate în subiecte de tipul cât spanac avea între dinți Ministrul X. Pentru o informare adecvată sunt necesare metode alternative, surse diversificate și verificabile, apartenența la o structură de tip ONG sau Grup de Inițiativă unde să activeze persoane cu integritate informațională;
• abordarea “am transmis autorităților și acum aștept” a devenit eronată; presiunea pe un lider se face de la nivelul asociativ local. Crește productivitatea unei decizii consensuale la nivelul satului sau comunei versus opinia unui singur actor social nemulțumit de multe ori în subiecte personale;
• lipsa educației și calificării trebuie să dispară ca argument de reproș privind calitatea țăranului. Până la școli și grădinițe noi, studii superioare sau tehnice avem în fiecare casă un telefon inteligent. Să încercăm să-i “furăm” inteligența. Ne folosește chiar nouă să ne găsim abilități ori să fugim. Fiecare își face propria alegere;
• orice măsură să pornească de la analiza corectă a ceea ce suntem noi acum. Reprezentăm pentru Europa forță de muncă considerată ieftină. Dacă să ne schimbăm din ceea ce suntem avem nevoie de timp pentru a ieși din sărăcie avem nevoie să creștem valoarea muncii prestate astfel încât să fim căutați de restul partenerilor nu să-i căutăm. România poate să nu aibă o agricultură performantă, dar poate avea muncitori agricoli bine plătiți. Rușinea condiției noastre devine dăunătoare când ne prezentăm drept altcineva;
• statul român poate acorda posibilitatea unor operatori privați să exploateze suprafețe mai de terenuri agricole subvenționând prin calificarea forței de muncă ca apoi să continuie prin protejarea acestora față de eventuale abuzuri sociale. Se rezolvă abandonul, calificarea, depopularea, infrastructura, competitivitatea, calitatea. Bonus angajații pot primi părți sociale din entitățile create pentru a păstra sentimentul de apartenență al proprietății și creșterea motivației prestării unei munci.

Când aproape jumătate din populația țării tale trăiește într-un sat orice discuție de nivel național pleacă de aici. Regionalizarea va veni în trei forme și orice opoziție întârzie nu stopează fenomenul:

1. din sărăcie; va crește atât de mult încât satele vor fi nevoite să-și schimbe modul de administrare ca să poată mânca (Republica Moldova întâmpină o astfel de situație: prea mică să susțină un Guvern; dacă donațiile românești și internaționale încetează mai au doar de ales ruta din Balcani);
2. ca urmare a unei reforme administrative naționale datorată presiunii puse de cetățeni;
3. ca efect al Programelor dezvoltate de Uniunea Europeană.

Depinde de noi ce formă alegem. Rezultatul rămâne același.

Mulțumesc Reprezentanței Comisiei Europene în România pentru invitația făcută. Ideile și opiniile din acest articol îmi aparțin și nu reprezintă poziția oficială a instituțiilor menționate. Vă invit și la audiția primei părți de deschidere: