Ritorno al futuro

Pe aeroportul Malpensa controlul pasagerilor pare neschimbat chiar mai lejer față de Otopeni unde scoți totul din buzunare și este deschis fiecare pachețel. A apărut în schimb scanarea biletului înainte de verificarea bagajelor, dar este o simplă renunțare la personalul angajat ce te aștepta la intrarea pe culoarul de securitate. Imediat după atacul din Bruxelles staționau mai multe echipaje ale Poliției Statale doar că traficul de călători era redus datorită Sărbătorilor Pascale. Estici ortodocși, musulmani și câțiva asiatici populau zona de sosiri așa că angajații autocarelor de transfer spre Milano își strigau oferta de transport fără opriri.

Delimitarea UE și non-UE a devenit strictă și asist pentru prima dată la o separare efectivă; călătorii israelieni aveau parte și înainte, pe Otopeni, de control și agenți înarmați la intrarea spre poarta de îmbarcare. De fapt doar aici (Otopeni) am văzut uniforme, arme și patrule. Locul nostru în Europa devine mai clar când accesul în avion se face de la un subsol fără scaune, prost iluminat și un decor exclusiv maro rezistent la mizerie. Poate de aceea concetățenii mei români aveau probleme la verificarea actelor de identitate când erau întrebați de ce prezintă documente temporare italiene când aparțin altei țări? Răspunsul vine de la o reclamă amplasată chiar în spatele lor: Ritorno al Futuro!

Beau un ultim cappuccino deoarece pe aeroportul din țară calitatea scade, dar se triplează prețul. Lumea savurează calm, citesc sau se uită la filme și rețele sociale. Nivelul de zgomot este atât de redus că auzi lingurițele din cești. China și America Airlines sunt cuplate la burduf în timp ce noi avem avionul aproape în exteriorul zonei. E mai ieftin. Deja toți sunt obișnuiți și ne respectăm grupurile socio-profesionale: curvele și peștii, familiile, muncitorii și ceva turiști rătăciți la oferte. Cine “face Italia” îi recunoaște lejer pe toți. Încerc să înțeleg de ce zbori cu low cost și cheltui o mică avere pe diverse produse alimentare ce au transformat aeronava în magazin cu aripi? Două ore sunt acceptabile oricât de flămând ajungi, iar alte companii de aceeași bani au confort sporit cu diverse includeri. Vânzarea a devenit profitabilă și biletul ieftin o capcană.

Am ieșit din nori și peisajul se desfășoară pe sub aripi. Mirosul de Panini se împrăștie printre scaune și pasageri. Activarea simțurilor funcționează. Lozuri răzuibile sunt prezentate ca o șansă unică de a deveni milionar. O stimulare a poftelor de răsfăț reprimat când ești “fată de casă” la bogați.

– Did you win something?

– Experiences.

– I can not believe. Impossible.

Se sting cuvintele stewarzilor mulțumiți de afacerea bună pe segment și visând la bonusul acordat de compania irlandeză. La sosire, în Otopeni este timp de o vorbă cu Dna. Irina Margareta Nistor (critic de film) despre șansa de a călători acum. Urmează deplasări în interiorul României la preț dublu și timp lung. Undeva trebuie să irosești energia obținută. Primul claxon după trei săptămâni îmi zgârie deja timpanul…