Religia și Viclenia

“[…] de două ori sărbătoare a primăverii, adică a vieții, dar și a vicleniei prin care oamenii l-au înșelat odinioară pe Îngerul Morții, mânjind cu sânge casele evreilor, făcându-l să creadă că-și împlinise teribila-i îndatorire?” fragment din “Iuda Preaiubitul” de Gerald Messadie, Traducere Diana Morărașu, Editura Nemira.

Textul face trimitere la ultima plagă abătută asupra egiptenilor (moartea primului născut) ce refuzau eliberarea evreilor din robie. Profetul Moise este canalul de transmisie prin care evreii primesc informația de a marca cu sânge tocul ușii. Asistăm astfel la o viclenie chiar între îngeri. Dumnezeu răzbunător pe refuzul Faraonului decide această jertfă valabilă în teorie pentru toți locuitorii doar că profetul de moment al poporului evreu primește un ajutor. Decizia supremă este oarecum deviată, transformată, dar divinitatea știe, fiind Atotștiutoare, și acceptă practic sfârșitul pedepsei aplicate evreilor anterior (erau în robie tot ca urmare a unei decizii divine).

Nu știu de ce Moartea cere un tribut atât de dureros pentru a elibera o populație dominată și nici dacă se putea găsi altă cale. Vechiul Testament menționează că tot Dumnezeu înrăia inima Faraonului după fiecare plagă suferită.

Doresc însă să menționez că Biblia sau scrierile duhovnicești abundă de exemple ale vicleniei. Deși Diavolul este numit “Vicleanul”, datorită ispitelor prin care încearcă zi de zi să cucerească sufletele pământenilor, iată că prin aceeași formă de păcălire, creștinii adevărați și curați reușesc să domine scena confruntărilor. Învingerea răului cu propriile lui arme ar fi atât argumentul suprem cât și reușita maximă. Un sfânt mare este cel care folosește doar forța Cuvântului. Să nu uităm că lumea în ansamblul ei a fost creată cu aceeași forță. Dumnezeu a zis “Să fie” în cele 6 zile ale conceperii.

Dar iată că Binele poate fi și El păcălit. Îngerul Morții venea în Egipt la porunca divină folosind sângele de la intrare ca formă de evidență a realizării sarcinii primite. Nu vorbim de o listă cu nume sau de excepții. Durerea, plânsetele, blestemele sunt irelevante ca factor de exprimare. Bănuiesc doar suprema suferință a unor oameni cărora le muriseră pur și simplu copilul și care poate nici nu știau sau nu le păsa cine este Moise și ce dorește El.

De viclenie nu poți scăpa. Iisus a fost supus aceleași ispite în deșert. Trebuie să te descurci cumva atunci când îți vine rândul să oferi răspunsul corect. Mitologia Greacă are Sfinxul și pe Oedip ca singurul ce știe răspunsul. Iată că în toate zonele Cuvântul are putere sau drept de viață și moarte. Răspunsul corect îți poate aduce gloria eternității sau în transpunere creștină viața veșnică. Oricum am privi, religia devine un set de învățături prin care tu ești mai viclean decât ceilalți. Te ridici devenind un lider recunoscut deținător al înțelepciunii și vicleniei necesare deciziei optime. De aceea regele Solomon era atât de vestit combinând cele două forme atunci când decide împărțirea fizică a copilului între cele două mame. Transformată acum în competiție a devenit doar o formă de dominație a maselor ce preferă să fie coordonate. Este mult mai lejer să aleagă altcineva ce este Binele. Stai amorțit și călduț așteptând decizia.

În încheiere voi face o paralelă: respectarea normelor și dogmelor religioase are ca răsplată Raiul. Unele cărți menționează că la răzvrătirea îngerului Lucifer (ce inițial a fost bun, dar a căzut în păcatul mândriei dorind să devină Dumnezeu), Raiul a pierdut un număr de îngeri ce vor fi recuperați din sufletele oamenilor (despre existența a două creații divine, îngeri și oameni, cu altă ocazie). Când acest număr, știut doar de Dumnezeu, va fi atins, Sfârșitul Vremurilor sau Apocalipsa se va instaura pe Pământul devenit inutil ca sursă de recrutare. Așadar avem un număr limitat de locuri. Totuși toate eligibile celor ce îndeplinesc setul minim de cerințe duhovnicești. Oricine va trece de minim va căpăta un loc cu mențiunea că și în Ceruri există ierarhie după faptele săvârșite.

Dacă eliminăm astfel locul unu, deoarece sunt mai multe locuri complet eligibile, de ce avem habotnici, extremiști religioși, războaie sfinte, răzbunări divine? Și de ce creștinii sunt atât de disperați să convingă pe alții despre întâietatea lor într-un Rai al egalității de șanse, e drept pe un număr finit de participanți? Cine sunt liderii religioși ai lumii și ce doresc să construiască?