Progresul a murit

Progresul a murit – un joc de cuvinte remarcabil ce în cadrul conversației făcea trimitere la o echipă de fotbal. Să vedem unde și cu cine se producea această sentință plină de tâlc. Dacă ai fost prin Brașov probabil plimbările de siestă te-au dus și prin Librăria Humanitas. Tocmai ce am fost și eu să-l cunosc pe Dl. Andrei Crăciun, omul, deoarece încă nu am citit ceva din articolele sau cărțile publicate deși s-au cam strâns destule cât să-și găsească oricine ceva de explorat.

Am primit două ore din viața lui plină cu povești împărțite celor nouă ascultători atrași de ambianța cărților, abandonând dansurile tradiționale specifice Crăciunului ce acaparau mulțimi în aceeași Piața Sfatului. Scaunele lipsite de confort au fost singurul impediment ce a scurtat numărul relatărilor din Cuba, China, Transnistria și România. Călătoriile prin portbagaj, piețe de falsuri, faleze dictatoriale, jocuri olimpice sunt completate cu o concluzie a adevărului din spatele realității: conducătorii țării sunt oglinda perfectă a societății, rezultatul și răspunsul propriilor preocupări sociale. Suntem conduși de ceea ce ne reprezintă chiar pe noi.

Cuvintele își dau întâlnire în idei pline de diversitate la Dl. Andrei Crăciun, unele tipărite altele încă ascunse, te ajută să visezi atât de mult că efectul pare halucinogen. Să-l asculți devine un consum de culoare ce lipsește frecvent din relatările cenușii ce străbat mințile, hainele, casele și reacțiile oamenilor. Fantezie ce se împrăștie prin tine, te cuprinde cald și te duce acolo unde altfel nu vei ajunge vreodată. Oricine ar trebui să-l primească lângă foc cu un coniac bun și poate chiar în biblioteca secretă ce ne salvează de la uitare. E un păstrător ce se desface în doze educaționale consumate cu grijă, cu savoarea unei satisfacții culturale.

Sunt invidios că a găsit o cale de vindecare prin poezie, eseu și nuvelă, monede de schimb pentru ceea ce nu poate fi spus în articole. Avem șansa de a fi lângă un autor contemporan, dispus la conversație, uneori plin de umor cu multiple trimiteri și este recomandabil să-l utilizăm acum. Progresul a murit, dar povestea rămâne.

Iată și un fragment din cărți în propria lui lectură: