O poveste din multe altele

Îi plăcea să înoate singură, uneori să se ascundă de grup, pitită după ghețari. Să arunce jeturi de apă urmărind curcubeul format din picături. Ar putea sta așa o veșnicie ascultând liniștea, urmărind oceanul de deasupra, plin de luminițe pâlpâitoare. Poate va străbate cândva acea întindere nesfârșită fără pericolul eșuării sau al pescarilor.

O vibrație ușoară o trezi din amorțeală. Nu era primejdie, părea un semnal cunoscut. Amintiri din copilărie, când sub protecția mamei se juca cu ceilalți pui, o traversau precum gâdilăturile ierburilor de mare în care se ascundeau la diverse jocuri. Coada partenerului de atunci se profila pe lângă ghețar. Of! Uitase de toată hârjoana. Acum grupul se concentra pe vânătoare. Nu-l văzuse de un sezon întreg.

Un sunet scurt însoțit de o atingere ca adierea vântului de primăvară când scoate ea spatele la suprafață în apropierea țărmurilor. Înmulțirea vânătorilor de balene a rărit momentele în care plutea cuprinsă de soare. Totuși trecerea asta fugară a fost diferită. Parcă trezea un interes în ea, o poftă de a savura ceva nou. Un fel de fior nedefinit a făcut-o să simtă altceva decât un simplu salut. Și apoi unde a dispărut?

Prin apa întunecoasă se profilau o mulțime de culori ce veneau către ea devenind plăcut, chiar atractiv. În jurul ei era o învălmășeală de meduze moi și căluți de mare. Erau ca un buchet de lumină purtat în curentul marin. Simțea că în urma lor se află el împingându-le spre suprafață. A intrat în joc și a început să amestece totul într-un vârtej. O nouă atingere, ca în trecere, a trezit plăcerea de a fi admirată în jocul ei. Senzațiile apărute erau provocatoare, intense, subliniau multiplele ei posibilități de a explora lumea. Mărimea corpului reușea să amplifice fiecare trecere a lui. Sunetele ieșeau într-o frecvență nebănuită până atunci cu o tonalitate caldă, copleșitoare, ce oferea siguranță. Acum tot ce avea de făcut era să se abandoneze mângâierilor venite cu fiecare val de apă generat de mișcările unduitoare ale lui. Să se lase cuprinsă de noile emoții ce creșteau, se intensificau și explodau în toate direcțiile posibile și imposibile.

Știa că va exista o zi în care lumea interioară va primi altă formă. Era conștientă de rolul matern ce-i revenea doar că nu exista în memoria ei vreun moment de referință din care să obțină informațiile necesare. Apropierea lui devenise senzuală, o căuta, și-o dorea. Sincronizarea vitezei, valurile făcute de loviturile cozilor, undele sonore emise, deveniseră electrizante. Se simțea ușoară și se răsucea de bucuria noutății. Era ceva atât de proaspăt încât cu greu ar fi posibil să transmită cuiva. O dulce invitație de a se abandona momentului, de a deveni o unică formă împreună cu el.

Într-un final desprinderea lui a lăsat-o plutind spre nou. Grupul dispăruse, dar acum va aparține unei noi forme în care viața pornește chiar de la ea. Înota încet în lumina zorilor aruncând jeturi de apă spre jumătatea de soare. Curcubeul avea mai multe culori și o chema să se bucure de întinderea nesfârșită a vieții.