Pe malul Siretului

Și pe malul Siretului oamenii sunt normali. Au aceleași probleme, fac alegeri inspirate sau regretabile, se iubesc și se insultă deopotrivă la fel ca în restul țării. Iată ca pașii mă poartă în unul din satele de pe acest mal. Într-un magazin local, afară vâjâie vântul năprasnic, iar înăuntru arde un foc de lemne într-o sobă cu crăpături prin care poți vedea flăcările înghițind fiecare butuc. Trei persoane alături de vânzătoarea care citește ziarul din care mai află ce se întâmplă pe malul Bistriței.

Una din persoane reprezintă veșnicul client fugărit de singurătatea casei și care petrece mai tot timpul sorbind din diverse recipiente, băuturi știute doar de el. Acum este o ea ce participă la fiecare discuție prin reacții non-verbale doar pentru a se băga în seamă. Subiectele sunt diverse, habar nu are despre ce vorbesc oamenii, dar un zâmbet știrb poate schimba atmosfera încărcată de fum.

Într-un colț un personaj gen omul muncii. Necăjit, cu o droaie de copii după el, cautând mereu ceva de lucru să mai astupe din gurile flămânde. Nevasta îl așteaptă cu apa pusă la fiert. Lipsește doar făina ce va fi obținută la plata de seară. Aprobă orice. Are un singur scop: să fie plătit și să mai facă un copil.

Ultimul colț este ocupat de un individ cu cearcăne pronunțate, fes pe vârful capului, privire sticloasă generată de a doua bere la doză. Sticla a devenit vintage și prea țărănească. Pare de 50 de ani deși are doar 36, după cum declară chiar el.

Un nou personaj intră, genul mereu ocupat și cu treabă multă, foarte importantă chiar vitală pentru comunitate. Este grăbit, vrea doar un 50 înainte de a merge să taie lemnele soacrei. Discuția începe cu relatările celorlalți despre beția crâncenă prin care a trecut tipul de 36 ani cu o seară înainte. De fapt în fiecare seară. Amintirile se împletesc cu frânturi din relatările celui vizat ce se dovedește a fi un fel de erou alcoolic al satului. Practic toată suflarea așteaptă și transmite din om în om ce a mai făcut tipul, câtă băutură a intrat în ficatul lui și cine l-a dus acasă. Un fel de vedetă promovată de televiziunea locală reprezentată de discuțiile la marginea șanțului, la o sămânță spartă în zi de sărbătoare. Probabil că de aceea la țară se țin toate sărbătorile. Un fel de Click al locului.

Grăbitul iese, ceilalți continuă sa tacă. La un moment eroul bețiilor ascultând zgomotul vântului ne împărtășește din înțelepciunea populara: “Sigur va ninge că toată ziua m-am scărpinat în ureche.”

Dacă aveți drum pe malul Siretului și un tip mergând în multiple direcții se scarpină vijelios în ureche: va ninge. Până atunci…