Panis vita est – Biblia Pierdută

Igor Bergler reușește să ne ia prizonieri într-o aventură accesibilă până acum doar în traducerile diverșilor autori din alte țări. Dacă Doina Ruști în “Zogru” ne duce într-un plan tradițional, plin de specific românesc rural, urmărind diversele transpuneri ale “duhului” sortit să exploreze lumea, în Bibila Pierdută aceeași rădăcină dezvoltă în cititor pasiuni, temeri și curiozitate obsesivă. Doar oboseala zilei te poate opri din citit deoarece pofta, de a urmări deducțiile profesorului Charles Baker, se instaurează în toate celulele organismului.

Am fost surprins de diversitatea posibilităților prin care se desfășoară lectura: relaxantă dacă te lași în mrejele descrierilor turistice, educativă prin bogăția detaliilor documentar-istorice, creativă încercând să vizualizăm bogăția garderobelor și decorul de interior sau arhitectural, plină de mister când situațiile iau diverse direcții inițial imposibile, de senzație privind castele, parcuri, piațete prin ochii personajelor. Un cititor pătimaș chiar va ajunge să imite diversele tabieturi și plăceri gastronomice având la dispoziție o serie de amănunte bine structurate. Ba chiar avem și noțiuni elementare pentru a deveni mici naratori pentru eventuale isprăvi personale.

Organizația Breslelor și Consiliul celor 12 continuă o luptă a binelui versus rău de peste 5 secole ajungând până la noi cu țelul suprem de a obține controlul. Inserțiile cu trimitere la evenimente contemporane, dar în cheie antică, sunt piperul acțiunii pentru că, de exemplu, în tot angrenajul medieval o trimitere la Țiriac rupe ritmul într-un fel contemplativ, de transă. Secrete păzite cu pretul vieții, Sighișoara, Praga, Londra, Hardy County, ghicitori, crime ritualice, poezie, Kafka, regi, papi, comisari, genii, agenți, cu toții se întâlnesc în momente de cumpănă privind soarta omenirii. Talentul stă în aranjarea lor succesivă oferind extaz, teamă și indignare în privința propriei vieți.

Chiar dacă avem o conspirație pornită de pe vremea lui Vlad Țepeș, pe parcursul cărții nu ne copleșește, având o existență de mobilizare cu incursiuni provocatoare (decizia în privința lui Werner) și doar exact ultimele cuvinte din ultima frază ne fac dezvăluirea unui destin datorat educației de-a lungul generațiilor. Bunicul și străbunicul au o prezență constantă prin rolul indirect de a pregăti parcursul celui sortit să redea echilibrul.

Vă recomand să începeți lectura într-o zi liberă pentru că timpul devine un element de valoare statistică. 4 zile am avut mintea cuplată la desfășurarea scenelor și am consumat o cantitate generoasă de ciocolată.

“Nu există viață fără moarte și începem să murim din clipa în care ne naștem.” – Igor Bergler.