• Skip to main content
  • Skip to primary sidebar
  • Skip to footer

Myrealeurope

What's beyond?

My Services
My Thoughts

Oraș în derivă, caut cetățeni

November 29, 2015 By gabriel Leave a Comment

Administrativ vorbind avem un oraș. Neinteresant cine-l conduce; va avea mereu alt interes mai personal sau mai prietenos cu anumite persoane binevoitoare în campanie. Urbanismul până la existența infrastructurii și a edificiilor arhitecturale trece pe la oamenii din compoziție. Reproduc un fragment din “O istorie culturală a toaletelor” de Roger-Henri Guerrand, Editura Art, traducere de Maria Ioniță, ca să vedem la ce nivel se afla un alt oraș de care suntem mândri că-l vizităm și revenim plini de romantism:

“Prefectul Gisquet a vizitat de mai multe ori Montfauconul, unde a asistat la scene bizare:”Am văzut practicile din zonă: am văzut oameni goi pușcă petrecând zile întregi în mijlocul bazinelor, căutând în masa de materii fecale niscaiva obiecte de valoare.” Alsacieni vânjoși muncesc și ei în permanență la Montfaucon, unde se practică și ecarisajul. Gisquet a fost uluit și de o practică asociată:”Un mal imens, adânc de cel puțin cincisprezece picioare, format din viermi albi și peste care curge fără încetare un pârâu de sânge provenind de la animalele ucise reprezintă, cred, superlativul a tot ce e infect și dezgustător. Lângă acest mal mai există unul care-i face concurență în ambele privințe: un amestec de oase și carne de animale, lăsate să putrezească anume pentru a prăsi un soi de larve roșii de muște ce fac obiectul unui comerț lucrativ.” […] În toată prima jumătate a secolului al XIX-lea  așadar, Parisul a fost infectat de o uriașă fosă în aer liber.”

Până la apariția toaletelor publice toată lumea “făcea” unde se putea (o perioadă au existat, tot la Paris, “stâlpi” amenajați în spații publice cu dublă funcție: pișoar și avizier). Termenul de “intimitate” era complet inexistent. Străzile, pasajele, gangurile, palatele, clădirile administrative puțeau fiind pline de dejecții.

Azi Bacăul nu are toalete publice exceptând zonele comerciale private ce se folosesc de o necesitate pentru a atrage clienți. La Pasajul Revoluției, în centrul orașului, este un gang plin. Uneori apare niște var sau clor când mirosul devine toxic. De fapt prin toate micile pasaje, tuneluri sau locuri mai ferite inclusiv din parc este la fel. Zonele de agrement din apropierea orașului au o “bogăție” a exprimării nevoilor fiziologice. Problema are un grad de normalitate: dacă trebuie să mergi la “privată” și nu există, ce soluție ai? Fugi până la un centru comercial? Bei ceva ca să te lase într-un restaurant?

Din aceeași carte un fragment ne spune ce au făcut cetățenii din Paris aflați în aceeași situație:”Din această perioadă datează și o fericită inițiativă datorată unui cetățean serios, ce milita pentru înfrumusețarea străzii Faubourgului Saint-Martin, un vechi drum roman al cărui aspect lăsa mult de dorit. În plus, strada era frecventată de numeroși “mizerabili, care, dând dovadă de un cinism greu de închipuit, caută vitrinele prăvăliilor spre a-și etala dezgustătoarea imoralitate.” Astfel se exprima un brav militant al inițiativei individuale, ce propunea să remedieze situația doar cu resursele riveranilor. Omul avea să convoace 300 de proprietari și să le propună să amenajeze trotuare neîntrerupte, de la poarta Saint-Martin până la bariera Vilette. Aceste trotuare aveau să fie iluminate cu 100 de felinare cu gaz – la fel de elegante ca acelea de pe Champs Elysees – înveselite cu 30 de fântâni și purificate de 30 de vespasiene (toalete, nota mea). Fiecare proprietar de imobil ar fi trebuit să plătească o sumă proporțională cu lungimea fațadei.”

Administrația intervine, continuă lucrările, ba mai mult la 1848 își pune problema “separării” și exploatării acestor “resurse” biologice umane. La noi în oraș nu va fi așa vreodată însă e timpul să-l readucem la un grad de civilizație direct dependentă de comportamentul civic gratuit. Pentru motivație vă recomand o plimbare, de Ziua Națională, pe la margini lăsând centrul plin de uniforme lucitoare. Să vedem unde ajunge gunoiul fără reciclare sau câinii fără stăpân. Textul meu și fragmentele incluse nu acuză administrația locală. Ea este “pusă” acolo nu “ajunsă” pe merite și implicit vor servi finanțatorul principal.

  • share 
  • share 
  • share 
  • share 
  • share 

Filed Under: Events Tagged With: Bacau, Bilant, integrare

Reader Interactions

Leave a Reply Cancel reply

You must be logged in to post a comment.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Primary Sidebar

Working articles

Future events

Past events

Volunteering at Amsterdam Fringe Festival.

Reading

Kate Murphy – You’re not listening

John Gray – Seven types of Atheism

Virginia Postrel – The Fabric of Civilisation – How textiles made the world

“你是晚风渐息,星河若隐,一场小别离。
你是破晓清晨,灿烂眼中的光景。
你是时光轻轻哼唱,宛若星辉铺满小巷,黑白的琴键,闪着晨曦的光。
你是回忆与爱,叙旧的歌,只唱给我听。
你是心底的花,盛开在我的四季。
你是信纸上的彩墨,写着我喜欢的词句。
心中有了你,眼光绽放欢喜。”
——摘录

Voorwaar voorwaar!

Voer voor Vegetariërs

voorkomt voorzeker

voortgaande vervuiling

voortwoekerende volksziekten

voorspelt vreedzaam

voortbestaan van volkeren.

Wilhelmina Hendrika Schelhaas

Amsta De Werf Volunteering
Middle Eastern Culture Market
Beirut
Beirut
Beirut

In my utopian world, two professional categories are voluntary: journalists and politicians.

  • share 
  • share 
  • share 
  • share 
  • share 

Footer

Logo and Background Design made by Theo Veldema.

Digital transformation by Madalena Anjos.

KvK-nummer 75704692

BTW-identificatienummer

NL002508407B93

Press Art Boutique / Gabriel

0031.616.045.362 / gabriel@myrealeurope.press

  • Events
  • Europe
  • Netherlands
  • Romania
  • Contact

Copyright © 2021 · HARU Theme On Genesis Framework · WordPress · Log in