Viața pe nisipuri miscatoare

Viața pe nisipuri miscatoare este titlul unei reviste cu circuit închis ce se distribuie printre persoanele private de libertate aflate în îngrijire sau tranzit la Penitenciarul Bacău. Face parte dintr-o serie de activități disponibile celor ce doresc să se schimbe, devenind, în primul rând, mai buni cu ei înșiși. Conștientizarea faptelor săvârșite și creșterea nivelului educațional sunt două din multele reușite obținute de instituție deși reticiența adulților poate aduce inutilitatea efortului prin recidivă. Totuși personalul administrativ revine, iar și iar, în fiecare zi la o muncă ce poate într-o zi va intra în analiza socială privind utilitatea unor pedepse ce se bazează pe izolare.

Venim pe lume înconjurați de dorințe. În timp învățăm să ne supunem regulilor scrise, dar cele nescrise ne vor face viața mai bună chiar dacă murim nemulțumiți de „prea puținul” primit. Vom începe să visăm la mai mult căutând să ne facem loc într-un sistem protectiv. Oriunde pe Pământ o funcție administrativă te introduce într-o lume a siguranței bazată pe încrederea de rețea. Românii sunt acuzați că nu se susțin, comparativ cu alte națiuni, fapt eronat dacă privim spre anumite sectoare decizionale.

Am urmărit povestea unor Doamne private de libertate, aflate în Penitenciarul Bacău, cu pasiunea unei surprize educative primită odată cu vizionarea spectacolului „Nimic nou despre Shakespeare” din cadrul Festivalul MultiArt pentru deținuți.

Ironic gazdă a fost Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău, ce traversează un moment neplăcut în legătură cu niște fonduri de la buget și în replică montează, mai nou, spectacole cu substrat politic inutil. Dar asta e altă poveste.

Revenind la actrițele din Penitenciar m-am gândit cât de greu le vine când „gustă” puțină libertate culturală ca apoi să revină într-o celulă unde poate doar familia, misionarii și apelul matinal le mai caută. Am dorit să le cunosc pentru mulțumiri, arătându-le că a fost văzută încercarea lor de penitență socială împreună cu dorința de îndreptare. Cu ajutorul Administrației Penitenciarului Bacău vă pot oferi vocile lor și vă îndemn să analizați dacă sunt pe un drum pozitiv.




Până aici am urmărit strict aspectul cultural al evenimentului, dar o remarcă a Domnului Coșa Ion, regizorul piesei, m-a determinat să verific cine sunt Doamnele din distribuție. Le veți găsi și pe lista fostelor Polițiste de Frontieră arestate la vama Siret pentru corupție. După Colectiv știm că mereu Corupția Ucide, dar la fel știm că vama Siret este marginea Uniunii Europene, iar granița cu Ucraina atrage persoane aflate în căutarea de câștiguri facile ocolind taxele. Țigările din Piața Centrală din Bacău ajungeau și pe acolo. Doamnele noastre au fost pionii, mâna prin care capătul sistemului făcea încasările, bănuite ca întindere până în Parlament, iar la presiunea pierderii finanțărilor externe, tot ele au părăsit restul structurii ajungând să joace un rol pe scena Teatrului după ce au jucat un rol în spectacolul organizat de Serviciul Român de Informații.

Viața are în continuare ironia ei găsind haz sau finețe în oameni ce mai au dreptul să se întrebe: De ce?

Trecând peste aspectul ce ne-a adus orașul în preajma unor dorințe artistice, exprimate de oameni ce au ales înnoirea, rămâne de apreciat faptul că renunțarea a ieșit din opțiuni. Abilitățile profesionale ale Doamnelor au fost îmbogățite cu valori culturale și poate le va ajuta să facă față etichetărilor și eventual unei noi cariere. De menționat că în distribuția piesei de teatru au fost și actori profesioniști și o persoană fără legătură profesională cu micul Grup. Cu toții au învățat și ne-au arătat că schimbările se produc. Cum se va manifesta societatea de mâine? Un posibil răspuns se găsește la Teatru. Eu între timp sunt curios la ce se mai întâmplă pe la vama Siret…

Adăugire:

Nu știu cum să asimilez întâmplarea așa că o redau cât mai aproximativ din memorie. Am scris articolul în drum spre București unde am cerut o mașină, prin aplicația de mobil, de la un serviciu de taximetrie. Am obiceiul să testez reacția ascultătorilor la poveștile expuse. Șocul a fost când Domnul respectiv îmi spune că a fost în cadrul forțelor de intervenție ce au făcut arestări la vama Stamora-Moravița. Presa era deja acolo și totul s-a transformat în spectacol. A confirmat prezența S.R.I. și a rămas și el cu întrebarea “De ce?” făcând referire la efecte și fondurile alocate pomenind peste 90 de autovehicule implicate în acțiune. Poate într-o zi “spectacolul” va deveni amintire artistică.