La fiecare lumină verde a semaforului strada se umple de trupurile celor ce mai înainte apăsau cu îndârjire pe butonul de oprire a traficului. Mii de persoane trec zilnic pe acolo, sute de elevi învață acolo, zeci de comercianți își vând marfa acolo, câțiva taximetriști împart spațiul de acolo. În toată vânzoleala o singură tânără înconjurată de brațele mamei striga către nimeni:
– Perversule.
– Mă agresezi pe stradă? Perversule…
Oamenii treceau, mama își potolește copilul, cenușiul revine, culoarea roșie formează un nou grup nerăbdător să traverseze.
În intersecție o cerșetoare bătrână, decentă, cu haine din lână lucrată manual implora mila cu eternul “Ajutați-mă să ajung acasă. Mai am nevoie de un leu.” Glasul diferit a prins modulația necesară ce determină o vibrație într-un suflet chiar dacă e la fel de sărac. Creierul o percepe ca pe un punct, o brazdă de real în mijlocul unui amestec de tinerețe venită la liceu și maturitate venită la naveta de muncă. Trecut și viitor împreună.
Căruciorul înainta cu greutate împins de orfana copleșită de sarcina zilnică de a muta ologul în fiecare zi. Fratele ei tocmai găsise un castron din tablă și-l pocnea cu satisfacție. Era fericită pentru că se închidea lumina unei zile cu mâncare. Acum profita de libertatea magică oferită de nimic. Când grijile nu apar la un pui de om al nimănui.
Trei etape de vârstă diferite, trei femei, poate într-o zi mame.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.