Suntem încurajați să utilizăm transportul în comun din motive ecologice, trafic redus, sustenabilitatea serviciilor publice, calitatea vieții urbane. Campaniile de conștientizare sunt finanțate din bugetul administrativ european sau local. Tendința tuturor orașelor mari este de a impresiona în zona centrală și ignorarea completă a zonelor periferice. De multe ori se utilizează motivația etnică, politică sau financiară pentru a obține resursele ca apoi acestea să fie redirecționate către alte zone mai vizibile și cu impact profitabil. Am testat timp de două săptămâni ce înseamnă legătura Brașov – Municipiul Sacele, acolo unde turiștii ajung doar dacă sunt entuziaști, dar oamenii obișnuiți se deplasează la treburile zilnice. Zona acoperă, într-un amestec plin de diversitate, facilități comerciale, rezidențiale, de producție, un business park, turismul firav, diverși întreprinzători, mulți pensionari și are o reflectare în toate palierele de venituri cu întindere până la zone caracterizate de etnici roma, maghiari și sași alături de populația majoritară românească. Pot spune că ruta de transport în comun dintre Brașov și Săcele reprezintă esența comuniunii sociale, a doritei clase muncitoare cu tendință de dezvoltare peste medie, cunoscând o atracție și pentru casele celor îmbogățiți nocturn. Până la unificare teritorială Primăriile sunt separate.
Regia Autonomă de Transport Brașov a reușit, printr-o finanțare REGIO, să amenajeze stațiile de la capătul liniilor, introducerea de automate pentru bilete ducând disponibilitatea la nivel permanent, cititoare pentru cardurile de călătorie, panouri de afișaj cu timpul estimat până la sosire, internet wi-fi și a finalizat pregătirea conducătorilor auto în acordarea de asistență pentru persoanele cu dizabilități. Detalii despre programul de finanțare se găsesc aici și aici plus fișa contractului: Fisa Proiect – Amenajare de statii transport in comun BRASOV. Prin comparație informațiile pot fi de ajutor vecinilor de oraș.
Regia Autonomă de Gospodărire Comunală și Prestări Servicii din Municipiul Sacele persistă în nimic. Acoperă o zonă importantă din ceea ce va deveni metropolă, dar la nivelul unei umilințe permanente începând cu modul agresiv în care sunt conduse autobuzele, mizeria, uzura, siguranța și controlul. Călătorul devine o marfă oarecare utilă doar în campanie când unul din candidați plimbă un autobuz produs de fosta întreprindere de autocamioane și întrebând din afișul ironic:” ce ar fi dacă am călători așa?” pe niște beneficiari ce au pierdut acum mulți ani orice speranță.
Oamenii din zonă sunt obișnuiți cu un trai dur, iar pe parcursul unei călătorii se agață unii de alții la fiecare oprire bruscă, viraj, limitator de viteză, încercând să-și țină bastoanele, sapele sau măturile pentru că Săcele cuprinde o importantă zonă roma angajată la întreținerea spațiilor verzi când sub dirijarea omului cu agenda se prefac utili în igiena urbană schimbând replici:
“De ce să mint că n-are rost… Ce să fac cu grebla aicea, să strâng iarba?”
Se vorbește de integrare fără a oferi șansa reală evoluției zonale când un centru cultural, reabilitat tot cu finanțare REGIO, încă este nefuncțional deși valoarea proiectului reprezintă o treime din ceea ce a primit Brașovul, iar transportul este la fel de prioritar unificând mai rapid comunitățile izolate față de o clădire goală. De exemplu, nici acum linia de transport nu acoperă zonele cu populație roma (Gârcini), iar în urmă cu doi ani s-a încercat o linie de transport separată fapt ce ne amintește de statul Alabama unde afro-americanii aveau permisiunea de a ocupa doar spatele autobuzului. E mai ușor să plasăm vina pe violență, vizibilă în teama controlorilor de a cere biletul, pornind cercul vicios al pierderilor. Furturile de pe linia 5 din Brașov au fost diminuate cu ajutorul instituțiilor abilitate. Un nou exemplu al presiunii sociale și administrative.
Zona obține puncte pozitive față de tradiționala Poiana Brașov ajungând să fie dorită de companiile ce își instruiesc angajații, dar fără servicii competitive rămâi izolat chiar dacă ești una din rutele spre București. Nivelul aranjamentelor, clanului, influenței și grupului persistă.
Cobor în stația Poenelor urmărind cu privirea o bătrână cu nasul julit și un cuplu de români bucuroși că recipientele cu gunoi de la blocuri sunt pline, începând o selecție riguroasă și primind saluturi de la locatari semn că desfășoară activitatea de mai mult timp. Un baston cu vârf de fier scoate un sunet sec revenind la autobuzul ce sfidează negrul la interior.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.