Corpul uman reprezintă gazda ideală pentru diverse alte organisme ce împart cu noi soarta de a trăi pe același Pământ. Și-au găsit și ocupat un loc pe exterior sau interior în funcție de propria lor evoluție genetică. Unele sunt prietenoase, chiar de dorit, deoarece și în lumea lor există ierarhie, lanț trofic, cel mai slab este hrană pentru cel mai dezvoltat care de multe ori, așa microscopic, vrea să ne consume și pe noi. Până la medicina contemporană, asimilarea diverselor descoperiri științifice și explorarea lumii, singura formă de rezistență a umanității a fost multiplicarea numărului de indivizi într-un ritm mai rapid față de amenințările nevăzute. Fenomenul persistă în comunitățile cuprinse de sărăcie sau dominație religioasă astfel că azi avem populații cu previziuni sumbre în următorul secol versus națiuni cu recorduri mondiale la numărul de membri. În paralel dezvelirea secretelor naturii a provocat dispariția fabulațiilor mentale privind cauzele monstruoase ale diverselor timpuri indiferent că vorbim de Mitologie, Divinități, Fantome, Dragoni, Magie, Metamorfoze, Hibrizi, Ghouli sau Folclor în timp ce acum Diavolul rămâne singurul vinovat cu o perspectivă de a se transforma în extraterestru pe măsură ce reușim să ne convingem de irealitatea Lui.
Igiena și educația ne fac mai frumoși, ne ajută să explorăm resursele gândirii, ne civilizează în accepțiunea actuală a termenului (în jurul anului 1850 să rezolvi nevoile trupului în timp ce oferi brațul unei distinse doamne era tot o formă de civilizare, iar mai înainte nobilii se scărpinau de păduchi cu ajutorul unor instrumente din materiale prețioase) și în același timp ne provoacă dispariția. Ironic evoluția ne-a făcut învingători în relația cu alte forme de viață inclusiv cele produse de imaginația colectivă și neputincioși în scindarea propriei specii. Avem tratamente pentru boli ale trupului lăsând sufletul pradă unor patimi ce pe termen lung se întorc împotriva noastră. Regăsim o plăcere în ripostă violentă, suferință, dominare și în locul formelor de acces ne înconjurăm de bariere automate sub egida unui monstru unic: Radicalizarea. Eroii de altădată ucideau fiarele bănuielilor cu efecte asupra sănătății și prosperității tuturor devenind mit sau reprezentare iconografică. Azi Hercule sau Gheorghe ar reprezenta ei înșiși o problemă. Teama reușește să ocupe din nou omul provocând mai multă distrugere precum odinioară miliardele de bacterii și spre deosebire de Broasca de lemn, care îngheață timp de trei luni alegând Moartea ca formă de supraviețuire, noi îi chinuim pe ceilalți cu ură sau reacții negative ce rămân imprimate în cel căruia îi spunem copil, soț, părinte.
Așa cum un virus își ascunde urmele slăbiciunii în diversificare și noi am reușit să trecem de la indexările din volumul “Monștri un Bestiar al Bizarului” de Cristopher Dell, traducere de Ovidiu Olar, Editura ART, la reprezentări tot mai greu de eliminat cu extindere chiar spre alte lumi cosmice infinite ca resurse inspiraționale. Probabil generațiile următoare vor reuși să emită un nou “Bestiar” ca formă de diminuare a necunoscutului sau vor reveni ciclic la același început. Până atunci când nu știi ce te ucide crești numărul de indivizi.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.