Mirajul Chisinaului

De la aderare gustul românilor pentru plimbări prin alte țări a crescut proporțional cu resursele alocate și ieftinirea diverselor forme de transport. Ne deplasăm prin Europa fluturând un simplu act de identitate și admirăm realizările cu ochiul critic al celui ce dorește să se înfrupte din beneficiile inovației. Dăm uitării puțin câte puțin amintirile anilor în care stăteam cu orele pe la granița Ungariei cărând produse alimentare sau când aveam nevoie de vize speciale. O vizită la Chișinău, oraș românesc vorbitor de limba bunicilor, poate readuce o serie de senzații sau să producă impresii pozitive în cazul unor concedii de buget.

La intrarea în Republica Moldova după o simplă bifă a grănicerilor români, te oprești să schimbi banii pentru taxele de drum. Un drum nou, pe două benzi, ce ocolește localitățile și te scoate direct în capitală. Atenție la asigurarea auto deoarece varianta cea mai ieftina nu acoperă țara vecină și surprizele sunt de evitat pe o legislație la fel de interpretabilă. Posibil ca timpul de așteptare să fie mai mare în funcție de încărcare sau de dorința verificării amănunțite. La întoarcere am fost trimiși pe rampă și mașina ciocănită, verificată, desfăcută și iluminată prin toate cotloanele (sunt multe locuri unde se pot “odihni” țigări deși mulți nefumători tranzitează zona cu o cantitate legală). Vama Moldovenească este complet lipsită de instrucțiuni sau indicatoare. Te poți încurca ușor la întoarcere când verificarea se face în lateral deși firescul drumului te duce înainte (de altfel încă sunt curios ce ar fi făcut persoana ce alerga după noi dacă nu ne opream la Duty Free?). Nu știu dacă au intrat în funcțiune acele scanner-e de iris ocular și amprentă digitală menționate de Comisia Europeană ca făcând parte din dotarea unor puncte de trecere. Oricum, suntem la marginea Uniunii și intrăm într-o zonă de ciudată perspectivă: altă țară, dar locuită de vorbitori ai limbii române.

Am ales un Hotel mic de la marginea orașului utilizând un site de rezervări pe principiul raportului decent dintre calitate și preț. Încălzeau camerele cu radiatoare electrice probabil ca o consecință a sprijinului de energie de la țara soră. Traficul identic cu București doar că administrația se află la primele experimente sau sensuri giratorii. Amestecul de vechi, nou, bogat și paragină este dominant pe fiecare clădire chiar dacă unele au plăcuțe cu mențiuni istorice sau arhitecturale. Fiecare colț poate fi o surpriză interesanta: cartiere rezidențiale noi așezate strategic devenind chiar ele peisaj, conace boierești din diverse epoci sau grupul de corturi în care se adăpostesc cei ce protestează, pe fundalul unui drapel imens unde tinerele cupluri fac fotografii, iar cameramanii culeg imagini pentru jurnalul de seară din care aflăm aceleași probleme politice și a veniturilor insuficiente sau pentru umplerea spațiului, despre începutul culesului la… frunze (sunt curios dacă și la zăpadă ard fondurile la fel ca noi, cărând-o în afara orașului în timp ce restul lumii au utilaje de topit sau cum justifică miile de tone de nisip împrăștiate).

Locurile de întâlnire, gustare, cafea sunt extrem de cochete, magazinele de lux se amestecă printre clădiri părăsite, saloane de frumusețe și de nunți, iar benzinăriile cunosc o largă răspândire. Am vizitat Muzeul de Istorie și Arheologie ce deține o bogată colecție din cultura Cucuteni sau perioada sciților fără să neglijeze restul epocilor inclusiv un spațiu al diverselor podoabe și tezaure din aur unde intrarea este permisă după o verificare amănunțită cu detectorul de metale. Regret că am ratat secțiunea dedicată Gulagului dar vă ofer câteva teme de cercetare: engolpioanele, vasul calendar, cultura catacombelor, monedele false “șalăi”, paralele rusești, buzduganul de mameluc și de admirat pendula în stare de funcționare sau măreția ștearsă a sălilor. Evitați conversații cu doamnele de acolo. Ele doar întreabă de bilete, sting și aprind lumina, după caz, precum colegii lor din Italia, de exemplu. Un sistem automat de lumini ar mări numărul corturilor la protest.

Hotelul era plin. Conform recepției cei mai gălăgioși clienți aveau rezervarea făcută pe o săptămână, veneau din Israel și erau însoțiți de “fete de-a noastre”. Aceeași sursă a precizat că sunt foști studenți ce revin periodic încântați de peisaj și de amintirile din perioada studiilor. La micul dejun am fost rugat să “ajut” un domn pe la 55 de ani vorbitor exclusiv de engleză și alături de care am avut următoarea conversație:

– De unde sunteți, dacă îmi permiteți?

– Din Scoția.

– Ce drăguț. Se aude că Scoția este o destinație permanent romantică…

– Da, da.

– Din ce parte a Scoției?

– Da, da.

– Călătoriți pentru afaceri sau plăcere?

– Sunt turist.

– Ce coincidență încântătoare. Și noi suntem turiști. Inclusiv domnii din Israel tot pentru turism au venit.

Doamna de la recepție era foarte încântată să găzduiască un așa oaspete distins venit dintr-o țară civilizată și care era nevoit să umble singur prin lume căutând comori ale naturii. Deși a lipsit de la piscină ori saună (unde veneau inclusiv tineri din oraș să se bucure de cele 5 stele ale Călărașiului) probabil a fost la fel de curios cine locuiește în camera fără lumină, cu un pat imens, ce completa zona “leisure time”.

Mi-ar plăcea să trăiesc în Chișinău sau măcar să cunosc zona mult mai bine având în vedere explozia de posibilități în amestec cu anii parcurși în România integrată, deși moda este la fusta “mini” (cu picioare neepilate zic unele guri rele). Oglinda trecutului poate reflecta dorințe noi versus emigrarea spre alte zone geografice, iar pentru români poate fi o destinație pentru verile următoare.