Am cunoscut o persoană din Marea Britanie care pe lângă contractul de muncă avea și o afacere mică. Am cunoscut familii din Italia ce își transmit tainele unui anumit meșteșug. Am cunoscut două generații de etnie romă din România ce readuceau talentul bunicilor într-o interpretare modernă sub îndrumarea unui artist din Austria. Am cunoscut o familie de meșteri români din Arad ce pot realiza articole de care rămâi îndrăgostit pe viață. Am cunoscut vecini de bloc sau stradă cu diverse pasiuni creative. Cu toții știu că munca în formatul clasic (deplasarea într-o anumită locație după un program stabilit și producția unei serii de obiecte) se apropie de sfârșitul începutului un termen explicat de Morgan Freeman într-un documentar despre Apocalipsă difuzat pe National Geographic. Lumea va continua, forma se schimbă. Cu toții cunoaștem pe cineva priceput.
Ce vedem acum la Târgul de Carte din Leipzig vom vedea mâine la București independent de voința noastră particulară. Face parte din mersul lumii așa cum deloc întâmplător zona de Nord-Est a României a fost selectată pentru proiectul “Regiuni mai puțin dezvoltate” lansat de Dna. Corina Crețu, Comisarul European pentru Politici Regionale sau Planul Juncker de Investiții ce va fi accentuat tot în România. De ce? Pentru că suntem parte al unui organism numit generic Uniunea Europeană și decalajele afectează toate regiunile. Un exemplu: din zona Moldovei avem un procent mare de migrație economică. Graficul de mai sus preluat de la DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune ne oferă tendința europeană și implicit cum va arăta munca în următorii ani inclusiv la noi în țară. Să ne uităm peste cifrele din 2014 ale afacerilor mici independente:
- 16% din populația încadrată în muncă a UE; 49% în Ungaria, 45% în Germania, 42% în Austria și Danemarca, 6% în România din care trei sferturi sunt de fapt familiile cu ferme de subzistența; iată o reflecție a acelui 43% din populația țării care trăiește în mediul rural.
Surprinzător avem un avantaj identic cu revoluția internetului. O trimitere istorică ne reamintește că primele forme de muncă angajată ale țesătorilor însemnau producția la domiciliu și vânzarea către un contractor. E drept că apariția acontului genera atunci o veselie alcoolică permanentă și o muncă istovitoare în ultimele zile ale contractului. Majoritatea afacerilor din procentele expuse au ca domeniu de activitate vânzarea de produse sau servicii. Odată cu robotizarea masivă a producției vor deveni tot mai artistice, domeniu unde mașinăriile programate întâmpină dificultăți. Educația rămâne o piedică inclusiv după injectarea de capital. Persistă aici acel 37% analfabeți funcționali pe palierul de vârstă 15 ani, procent prezent în România.
Mai multe filme și documentare futuriste ne spun că resursele standard de supraviețuire vor fi incluse ca garanție a drepturilor omului și concentrarea va fi canalizată strict pe evoluție. Până atunci însă vă îndemn să analizați cât se poate de serios posibilitatea de a deveni independent în relațiile de muncă. Chiar și parțial. Deja anunțurile de angajare cuprind sintagma “gândire antreprenorială.” Următorul pas: mobilitatea (să mergem noi după autostradă dacă ea nu mai vine).
Bonus: Estonia prin programul de E-rezidență oferă posibilitatea oricărui cetățean al lumii de a deschide o afacere în 30 de minute. Avem ideile, programele de finanțare așa că e timpul unei dezmorțiri.
Să ținem cont și de domeniile ce vor fi sau sunt executate exclusiv de roboți: Medicină, Asigurări, Juridic, Jurnalism.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.