Libertatea este un drept acceptat de societate în limita unor convenții între indivizi sau reguli scrise față de care ne angajăm personal în schimbul unei protecții administrative. Altfel ar fi un haos în care cel mai puternic conduce. Uneori situațiile pregătite de viață pentru noi ne depășesc abilitățile de moment astfel că în urma unei greșeli dovedite suntem nevoiți să ne achităm cu pierderea temporară sau definitivă a acestui drept. Așa cum la un deces doar cel implicat direct știe ce parcurge sufletul său în căutarea echilibrului și în cazul deținuților, de orice fel, se petrec transformări: cele negative făcându-i să recidiveze sau să refuze adaptarea, iar cele pozitive determinând descoperirea unor trăsături ce ar fi rămas neprovocate în contextul normalității.
Când actorul-artist este nevoit să joace, în fața unui public reacționar ce diminuează sau strică munca depusă, are posibilitatea să se consoleze printre colegi, familie, prieteni, să facă o lungă plimbare prin parc pentru liniștirea sufletului. E greu să fii actor între oameni ce te resping, dar ai libertatea să compensezi prin tărie de caracter sau alte activități pasionale și revenind pe scenă să convingi.
Când actorul-deținut încearcă să-și schimbe calea prin identificarea de valori noi, efortul lui devine mult mai profund. Revenind în celulă va fi nevoit să-și păstreze bucuria actului artistic departe de aprecieri, felicitări sau oameni iubitori. Doar cele câteva lacrimi, ce i-au atins privirea, se vor usca lăsând urma unei amintiri a ceea ce ar fi fost dacă…
Când artistul are succes vede în privirile străzii aprecierea creației. Când persoanele private de libertate au succes privim nătâng deoarece (ca în cazul decesului) nu știm ce să spunem. Pare ireal în mintea noastră că arta îi ridică și pe ei. I-am închis la marginea orașului și i-am uitat.
Azi am avut ocazia să cred în șansă, să râd sau să plâng privind străduința micului grup de la Penitenciarul Bacău ce a reușit prin efortul Dlui. Ion Coșa să îmi redea speranța. Poate voi apuca și ziua în care sala va fi plină ca la orice vedetă și vom depăși bariera comunicării privind omul nu infracțiunea, căutând căința lui dacă există. Iertarea poate veni prin bucuria admirației acolo unde dorința de schimbare își face loc în cele doua inimi.
Vă invit la un moment audio de început și să urmăriți anunțurile Teatrului Municipal Bacovia din Bacău pentru ocazii din categoria experiențelor umane.
Au fost interesante inserțiile de umor cu trimitere la statutul social al participanților, dar și la situația teatrului în general ca fenomen al decăderii actului cultural și transformarea în produs de consum liniar fără mesaj. Sper că Penitenciarul Bacău se va mai implica în activități de educație alternativă a persoanelor asistate în cadrul instituției, iar publicul va deveni mai solidar încurajând tot mai mult schimbarea.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.