Lia Bugnar scrie, joacă, regizează și pentru mine

“Că, în genere, cuvintele aveau un efect, că puteau pune pe cineva în mișcare sau dimpotrivă, opri în loc, că îl puteau face să plângă sau să râdă – iată un fenomen care i se păruse încă din copilărie foarte enigmatic, impresionându-l în continuare. Oare cum de cuvintele reușeau această performanță? Să fi fost o magie? Misterul părea în acest moment și mai mare, fiind în joc cuvinte despre care ieri-dimineața nu avusese nici cea mai vagă idee.” Pascal Mercier în “Trenul de noapte spre Lisabona”, Editura Vivaldi.

În primul rând mă voi ascunde în spatele textelor și spectacolelor ei atunci când lumea din jur mă va privi ca pe un nebun când le spun că băncile din parc sau hainele de pe noi suferă. Apoi voi avea argumentele necesare pentru lipsa televizorului sau dezinteresul față de mâlul politic atunci când încă rămân nerezolvate teme precum: legalizarea prostituției, finanțarea culturală versus culte, avorturile din lipsă de educație sexuală, familia ca celulă de consum nu ca factor creativ, al treilea gen și dreptul lui la existență, schimbul de parteneri în relațiile sexuale și multele altele ce mai apar prin producțiile în care scrie, joacă sau regizează.

Aceleași cuvinte rigide, din diversele proiecte și programe administrative, transpuse în scene artistice devin copleșitoare prin realism, sensibilitatea temei abordate, finalitatea situației, modul de exprimare simplă, pe înțelesul majorității. Se deschid o multitudine de sensuri și fiecare privitor este servit dupa priceperea, pofta și dorința aduse în jocul din care devine părtaș.

“7 dintr-o lovitură” o reprezentare a tot ce însemnă azi societatea. Categorii, preocupări, educație, reușită în viață, relații, totul construit pe o presupusă audiție pentru o telenovelă. Viața în ansamblu devine un scenariu de film, vocea care cere inedit pentru audiențe maxime, disperarea producătoarei de a extrage vulgarul (Ema și Bobo sunt doar un început sau o latură, iar Nick genul sincer care reușește oarecum prin sfidare) și de a mulțumi cerințele patronilor. Expunerea este valabilă în orice mediu privat sau birocratic și fiecare se poate regăsi într-o anumită conjunctură sau chiar personaj. Așteptările publicului sunt satisfăcute ca o întărire a ceea ce doar bănuiau deși le strecoară în minte (ușor și subtil) îndoiala privind scopul unei emisiuni ce imită realitatea. Și apasă mereu și mereu pe “imită”. Oamenii din interior sunt pregătiți să reacționeze după indicațiile primite în schimbul scutirii de “a munci” sau pentru “a fi vedetă” recunoscută. Superficialul este îngroșat tocmai de sinuciderea în direct a lui Gabi devenind astfel mai viu plus relația dintre Clara harpista și Luca indescifrabilul.

“Noi 4” cu regia de Dorina Chiriac. O schimbare în modul de abordare al unei piese de teatru în fața publicului, o dezvăluire aparentă privind dificultatea unui rol versus bugetul alocat. Și totuși piesa are de zis povestea unei femei ce dorește să le cunoască pe cele două amante ale soțului ca la final sa nu fie doar despre adulter ci mai ales despre abandonul forțat și viața străzii. Punctul de pornire este complet diferit de sosirea ce te determină să oferi chiar și numai un gând persoanelor fără adăpost. Destinul poate fi un joc al dragostei, dependenței sau o invenție actoricească. Oricum ar fi, ironizând, ți se imprimă pe retină imaginea mamei, soției, amantei, femeii în general ca ființă și partener social. Digerabil, accesibil, dar provocator prin mesajul inclus făcând diferențele dintre oameni ce teoretic au pornit în viață cu aceleași șanse de reușită chiar dacă statistic sunt “cinci femei la un bărbat”. Minciunile de complezență sunt delicioase.

 “Aici nu se simte” un context fantezist ce de multe ori ne dorim să devină realitate. O situație inedită de genul unui miros puternic ce afectează palmele, urechile și genunchii te aduce lângă o persoană sau o nouă aventură. E visul acela ce te scapă de toate problemele, zâna cea bună pe care o întâlnești exact la timp ca greșelile de până atunci să dispară fără a traversa vreun proces al conștiinței. Poți renunța la curajul de a schimba propria viață alegând o alternativă nouă. În același timp este povestea unei noi iubiri. Te poti îndrăgosti fulgerător de un (o) necunoscut(ă) dintr-o simplă întâmplare când te ataca un miros teribil.

 “Oase pentru Otto” este evident o tușă a condiției artistului în lipsa mijloacelor financiare deși refuz să cred în naivitatea exagerată a sopranei venită să se prostitueze pentru suma necesară unui bilet de avion. Simbolistic însă se poate discuta despre necesitatea unui om de a face lucruri imorale sau neplăcute pentru a rezista în fața propriilor pasiuni. Este atinsă tematica și de harpista (“7 dintr-o lovitură) ce visează la instrumentul ei necesar în concertele din diverse catedrale ale lumii. Totuși la o verificare mai atentă o să constatăm că un procent semnificativ de oameni din diverse domenii execută munci cu totul diferite de visele inițiale sau de talentul primit. Cu toții suntem nevoiți să supraviețuim unui sistem economic ce nu apreciază producția de senzații, idei, stări sufletești ci pe cea de consum. De aceea îmi place determinarea ei de a face orice chiar dacă asta înseamnă vânzarea trupului, oribilul extras din faptul că oamenii au bani pentru plăcerile fizice de ocazie nu și pentru activitate culturală și căința adevăratei prostituate ce returnează banii deși realitatea poate fi ceva mai crudă.

 ” O piesă deșănțată”, cu regia de Dorina Chiriac, schimbă complet registrul și modul de lucru prezent în restul producțiilor. O comedie de situație plină de savoare, ridicată pe tema unui schimb de parteneri în urma unui anunț (acele petreceri swing) ne duce de la virginitatea în cuplu la salvarea țestoasei Matusalema cu o apăsare pe jaful organizat de cel mai bun prieten. Ne distrăm reflectând la plictiseala dintr-un cuplu, dominația unuia din parteneri, umilința bărbatului când sunt puse în discuție performanțele sexuale și diferențele de educație privind abordarea unei deschideri sociale. Cu acest cadru optimist se incheie și seria de spectacole din cadrul Theaterstock cu mentiunea că este util uneori să ne lăsăm abuzați de Teatru.