Studiul “Compararea politicilor pentru un internet mai sigur în statele membre” a avut loc în contextul elaborării strategiei europene pentru un internet mai sigur oferit minorilor. Din această perspectivă România este una dintre cele opt țări în care Centrele pentru un Internet Sigur au un rol deosebit având în vedere că la 01 Ianuarie 2013, 21,1% (4.230.964 persoane) din populație era cuprinsă în palierul de vârstă 0-19 ani. Sectorul public are o implicare limitată în implementarea acțiunilor și inițiativelor din domeniu, preferând să delege această sarcină sectorului non-profit și industrial.
Dacă în siguranța internetului pentru minori avem o minimă activitate rămâne deschisă problema expusă și de Vicepreședintele Comisiei Europene Dl. Andrus Ansip, responsabil pentru piața unică digitală, respectiv sprijinul acordat persoanelor cu deficiențe de vedere sau dizabilități în accesarea mediului digital. Legea nr. 448/2006 are prevăzut la art. 4:
“Autorităţile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentanţii societăţii civile, precum şi persoanele fizice şi juridice responsabile de aplicarea prezentei legi au obligaţia să promoveze, să respecte şi să garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite în concordanţă cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, precum şi cu celelalte acte interne şi internaţionale în materie la care România este parte.” iar la art. 5:
“În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile folosite au următoarele semnificaţii:
1. acces neîngrădit al persoanei cu handicap – accesul fără limitări sau restricţii la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional;
2. accesibilitate – ansamblul de măsuri şi lucrări de adaptare a mediului fizic, precum şi a mediului informaţional şi comunicaţional conform nevoilor persoanelor cu handicap, factor esenţial de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor persoanelor cu handicap în societate;
3. adaptare – procesul de transformare a mediului fizic şi informaţional, a produselor sau sistemelor, pentru a le face disponibile şi persoanelor cu handicap;”
În România avem peste 100 mii de persoane doar cu deficiențe de vedere cărora li se încalcă dreptul fundamental la informare din partea autorităților cât timp acestea refuză utilizarea unui sistem de “voce” pentru conținutul digital promovat pe site-urile oficiale sau pe alte canale de informare utilizate.
Dl. Andrus Ansip își manifestă preocuparea și pentru accesul la posibilitățile economice digitale de comerț on-line menționând că la nivel european numărul persoanelor este de peste 30 milioane. “Proiectul nostru de a construi o piață unică digitală este concentrat pe eliminarea barierelor pentru toți, astfel încât fiecare european să se bucure integral de lumea digitală.” a menționat Dl. Andrus Ansip într-un articol disponibil pe Blogul său.
Iată că mai sunt de rezolvat unele aspecte ce țin de baza socială cu un minim de investiție sau prin accesarea diverselor forme de finanțare oferite de Uniunea Europeană cu scopul de a îmbunătăți condițiile de acces la informație pentru toți cetățenii în mod egal. Asta dacă nu ne temem că persoanele aflate în dificultate fizică pot deveni o problemă de buget când vor fi mai bine pregătiți în solicitarea drepturilor cuvenite.
De asemenea companiile multinaționale pot investi în extinderea posibilităților de comerț la o piață neglijată până acum.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.