Theaterstock ne-a încălzit cu diverse producții premiate și acum pe iubitorii de teatru îi trece la nivelul următor. Am plâns din tot sufletul meu până aproape de durere fizică. Am făcut-o mult după spectacol când revolta din interior a dorit să se elibereze. Încă mă lupt cu scenele văzute: evoluția unui nou regim politic format din elemente lipsite de educație, decăderea unei epoci și a unui popor, teroarea lagărelor, forța necesară să joci exterminarea propriei națiuni, efectul foamei asupra omului, patima pe fondul abuzului sexual, pradă și prădător, amintirile cu arlechini, invazia copilăriei fericite în viața de adult nefericit, plutirea îngerului morții și puterea rugăciunii, frica, micnciuna, lăcomia, nebunia. Toate sunt rânduite în viața personajelor ce azi domină și mâine sunt dominate.
Cu regia de Alexander Hausvater în producția Teatrului Evreiesc de Stat, atmosfera de început este una de relaxare, o capcană, realizată de actorii veniți la o repetiție. Se încălzesc, discută, stabilesc temele muzicale doar că imediat după costume accentul se schimbă. Amestecul de acțiuni din fundal rămâne deoarece se vor explica pe parcurs (ca în filmele cu final ce leagă intriga), dar actorii dispar și oferă viață personajelor. Frau Hess știe că noul ei grădinar, solicitat prietenește de la elita conducătoare nazistă, se află în pragul redevenirii animalice de la baza evoluției. Pe tot parcursul până la supunerea lui definitivă, până la transformarea ei în dependența lui, acționează calculat, cu stil și eleganță, lăsându-i iluzia că intelectul sau masculinitatea lui o cuceresc. Instinctual simțea că vin rușii, un nou regim, aceeași oameni și are abilitatea să extragă gri-ul din extreme: Isac este deținut, evreu, catolic, ofițer nazist, pedofil, profesor universitar emerit, tată, sovietic, protector și al ei. Tablourile sunt o proprietate temporară, oamenii o veșnicie. În “House of Cards”, Kevin Spacey, mentionează că “nu banii sunt importanți ci sufletele pe care le deții” integrând replica Dnei. Hess: “acum sunteți voi la putere, dar vom reveni”.
Succesul îi este asigurat de singura destăinuire ce o face despre “unchiul Otto, dragul de el” și înțelegem ce reprezintă zidul aranjat din fundul grădinii “unde sunt mizerii cu care fiecare trebuie să trăiască” sub umbrela credinței că aproape brutal aflăm că “unchiul Otto, dragul de el” era episcop. Rolul grădinarului specialist în rădăcini constă în eliminarea speciilor impure, începând cu partea de vest, conform noului regulament privind conținutul unei grădini ariene și replica de final închide excelent un capitol al omenirii, iar noua grădină va fi amenajată cu noi specii începând cu partea de est, conform noului regulament de organizare muncitorească a spațiului.
Secretul ei este completat de secretele lui, profesor catolic la Leipzig, decoperit de Gestapo că este evreu și de mica poloneză din lagăr. Sunt aduse în prim-palan instinctele de bază, nevoile eterne ale speciei umane. Dorința lui de supraviețuire este atât de puternică că nu acordă importanță poveștilor ei despre fata dinainte ce a fost returnată nereușind să presteze după așteptări. Ultima lui legătură cu familia este ruptă printr-un gest cu dublă semnificație: “am făcut ceea ce se aștepta de la mine să fac.” El se zbate în viață evoluând în noi domenii din afara cercetărilor, iar ea prin conformarea la regulile momentului. Accesul în grupul restrâns al liderilor are un preț ritualic: de la unchiul Otto la așteptări trecând prin ritualul hranei indiferent că te servești de pe masa cu specialități franțuzești sau din găleata cu lături a istoriei.
Suferința arlechinului, sabia îngerului și rugăciunile rabinului sunt elemente din viața noastră, permanent alături de noi căutând împăcare sau pricină de ceartă. Unele devin trecut fără să dispară. Chipul plăcut, adorat de lumea întreagă poate ascunde cu ușurință nebunie. Un spectacol ce îți arată că problemele îngropate sunt tot acolo. Războiul, ura, violența sunt lângă noi chiar dacă refuzăm să privim. Și cum orice luptă mare este formată din altele mai mici, Frau Hess și grădinile ei ne așteptă să le fim grădinari.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.