Voi utiliza propria lor statistică în dorința de a vă familiariza (dacă este cazul) cu ce înseamnă această Fundație creată în 1975 și susținută preponderent din fonduri private sau simpla donație a celor ce apreciază un patrimoniu de artă și peisagistic:
- 52 bunuri imobiliare din care 30 sunt deschise publicului larg. Vorbim de diverse clădiri donate de persoane bine plasate financiar sau de comunități. Unele adăpostesc diverse colecții de artă modernă și medievală, conservă stilul de viață al unei perioade istorice sau sunt plasate în zone cu potențial turistic deosebit;
- 6 milioane metri pătrați de grădini, parcuri, zone pietonale, vegetație;
- 120 membri și donatori activi înscriși în Fundație;
- 8,5 milioane vizitatori și câte 9 mii de locații la fiecare ediție (23 până acum) a “Zilelor de Primăvară cu FAI” moment întins pe 2-3 zile cu acces gratuit sau pe bază de contribuție personală benevolă;
- 118 echipe ce acoperă 20 de regiuni;
- 1 milion de studenți implicați în acțiuni de protecția mediului;
- 7 mii de voluntari.
Am vizitat Villa Della Porta Bozzolo, Villa del Balbianello, Villa și Colecția de Artă Panza. O casă “la țară”, un colț panoramic pe malul Lacului Como și o experiență de artă modernă în colaborare cu Muzeul și Fundația Guggenheim. Complet diferite cu o istorie proprie și secrete simbolice prinse în exponate, arhitectură sau arta de interior. Alături avem o reprezentare a Încrederii (Villa Della Porta Bozzolo) ce ține oglinda pentru a vedea permanent cine stă în spate și un șarpe cunoscut prin atitudinea preventivă. Sunt picturi din salonul și holul principal chiar dacă zona este una rurală. Dormitoarele au plafon din lemn decorat cu motive florale la fel ca ușile. Fără decorațiuni ar fi simple ba chiar cu o nuanță de brutalitate tehnică. Bucătăria și pivnița reușesc să refacă atmosfera unui conac redând diverse metode de gătit sau conservare a alimentelor. Despre fiecare se pot găsi detalii în mediul on-line așa că voi insista pe elementele de “șoc și groază” ce te pot transforma într-o persoană care luptă pentru schimbare:
- cojile de semințe, ambalajele, tarabele cu nimic, muzica de orice fel și urletele masculine de atragere a femeilor au lipsit în totalitate. Sute de oameni pe o alee, două șiruri pe direcții opuse fără îmbrânceli, cu posibilitatea să faci o fotografie sau să admiri o floricică. Nivelul vocal al masei de oameni nu copleșea natura din jur. Fiecare a reușit să intre în Villa, să admire exponatele, a primit un pliant cu detalii și a mers mai departe. Zona de cumpărături are produse de origine, reprezentative în zonă, de consum sau amintire. Nu existau persoane care să asigure ordinea, paza sau curățenia.
- ne-am blocat alături de alte 6 mașini într-o parcare ce se umpluse. Toată lumea a coborât, a discutat și în câteva minute au decis până unde să meargă cu spatele și să întoarcă. Ca spațiu era posibil să mai “îngrămădești”, dar toate autovehiculele se încadrau pe marcajele existente. Timpul necesar identificării unui loc “legal” se ducea până la o oră (datorită anvergurii mediatizării evenimentului), dar toată lumea avea grijă să respecte normele. Nu exista Poliție în zonă.
- un traseu pietonal marcat evita accesul în partea de trafic auto oferind și acces pe malul lacului;
- un singur drum principal (sau național) provoca o coloană încât 17 km mai consumau o oră. Nici un claxon, nici o mașină grăbită să iasă, să taie drumul sau să întoarcă;
- exista o zonă de produse la grătar. Delimitată, curată, goală imediat după prânz;
- toate florile au rămas la locul lor. Era plin și fiecare s-a bucurat de culoare;
- se utilizau strict drumurile amenajate;
- toată lumea se plimba, respira, admira peisajul lăsând goale restaurantele.
Poate ține de legislație, poate de un grad educațional. Știu sigur că are legătură cu tine ca individ. Presiunea socială atinge un grad ce permite apariția și dezvoltarea unei Fundații a Patrimoniului Național diferit de cel instituțional.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.