La finalul primei editii

Prima ediție a Festivalului de Artele Spectacolului “Theaterstock” 2015 a ajuns la ultima zi din existența de peste 2 săptămâni pline cu evenimente, spectacole, producții inedite mai ales pentru Bacău. Săli pline, străzi pline, scene pline, au scos la iveală dorința de consum cultural pentru orașul nostru și în același timp au ridicat standardul pentru următoarea ediție din 30 iulie – 14 august 2016 la care se muncește deja. Beneficiile sunt multiple: momente extraordinare oferite publicului, încasări mai bune pentru agenții economici din zonă, utilizarea compactă și vizibilă a bugetului alocat culturii, voluntari mai buni în activitățile școlare și o apariție de nivel european a zonei. Măcar artiștii din alte țări să-și mai schimbe opinia privind caracterul românilor.

Au fost și situații nedorite și probabil numărul lor va fi tot mai mic în următorii ani. La finalul articolului, cu alte imagini și înregistrări de la diverse reprezentații, am adăugat și înregistrarea integrală a conferinței de presă unde (pentru cine are răbdare sau curiozitate) sunt prezentate sursele de finanțare, persoanele ce au contribuit prin activitatea lor, planul de viitor al Festivalului și al Teatrului Municipal “Bacovia”. De remarcat că în ediția următoare invitat la secțiunea “Focus” va fi Teatrul Național din București și în organizare se va implica și UNITER.

Vă cer permisiunea și pentru două observații personale după 16 zile de ciulit urechile: am senzația că tabăra pro și cea contra Festival sunt una și aceeași ca sursă ceea ce înseamnă o mișcare de PR excelentă pentru un candidat compromis și o piatra grea în curtea celui ce dorește de ani mulți să-l înlocuiască, iar artiștii sunt cei mai buni când rămân în lumea muzelor; restul e prea murdar pentru harul lor. Vă rog să mă iertați pentru aceste două observații, dar trebuie să înțelegem că în spatele frumosului văzut de dumneavoastră pe scene, este mult urât, uneori copleșitor și păcătos.

Oricum faptul că avem în vecinătatea Teatrului și în centrul orașului un club de manele a trecut neobservat.

Și acum să parcurgem câte puțin din ce a mai fost prezent pe la Theaterstock.

“9 din 10” de Ana Cucu Popescu și regia de Leta Popescu, producție a Asociației Reciproca în colaborare cu Reactor de creație și experiment Cluj-Napoca, a fost un moment de improvizație artistică interesantă pentru obsesiile contemporane abordate: statisticile inutile (duse frumos în ironic când “10 femei din 10 se trezesc dimineața”), forma corpului versus standardul cerut de societate, lipsa unui scop sau a conștientizării unei stări de fapt (putin forțată îmbrăcarea sub formă de concurs deoarece textul are un grad ridicat de complexitate și introspecție, dar excelentă în finalizare când se fac acele destăinuiri/oglindă cu publicul) și metodele de a te face remarcat/acceptat de altcineva (chiar la ora de yoga dacă trebuie).

“Cupluri” după David Lindsay-Abaire cu regia de Vlad Zamfirescu, producție Godot-Cafe Teatru. Asistăm la destăinuiri din tinerețe ce ne ajung din urmă, trecem prin obiceiuri de familie prietene duse la extrem (lasagna cu plancentă oferită potențialilor nași de botez), îndrăgostiri dificil de abordat și genul de sincerități exprimate deschis din păcate cam nepopular prin zona estică a Europei unde lipsa de argumente este înlocuită cu forța brută, iar conceptul de intimitate sau igienă mentală încă mai are de așteptat. Momente din viața oricui, pline de umor sau penibil, cu trimiteri la alcoolism sau divorț.

“Maidan” teatru-dans după povestirea “Jocul” de Mircea Cărtărescu, un spectacol de Lorette Enache, impresionant la nivel vizual și de acustică live. Remarcabilă interpretarea doar că din păcate mă depășește ca potențial de identificare simbolistică și mai am mult de învățat pe această temă.

“Rencontres” teatru-dans-mimă de Dragoș și Violeta Huluba, producător Compania Passe-Partout Dan Puric, a reușit de la prima scenă să îmi fure câteva lacrimi atât pentru romantismul francez cât și războiul la care eroul trebuie să participe. Pentru cei mai puțin familiari cu astfel de spectacole vă menționez că scenele la această categorie se creează doar din mimica actorilor, lumină și eventual un fundal sonor  așa că imaginația fiecăruia e liberă să zburde.

La categoria multă culoare, tehnici moderne, impact vizual și mai puțină artă am admirat compoziția “Ziua în care nu se cumpără nimic” de Kim Atle Hansen cu regia de Horia Suru.

La privirea de ansamblu consider că a fost o reușită remarcabilă pe care o datorăm într-o măsură și posibilităților dezvoltate de-a lungul timpului de noul director al Teatrului Municipal “Bacovia”, Dna. Anca Sigartău, căreia îi revine sarcina de a se concura în viitoarea ediție având în vedere că ne-a învățat cu producții remarcabile la care nu am fi avut acces. Acest lucru va fi provocator și pentru noua stagiune din Bacău unde ne dorim mai mult având cu ce face comparație. Păstrați fotografiile, amintirile bune și poveștile pentru ediția următoare deoarece sunteți primul public de la prima ediție.