Exfoliating the evil

Teiro – Lara Droždek

Mai jos în limba română.

What if your body can reflect the vibration, the tremor, the struggle of your Devils? How we will walk or talk? How we will feed? Maybe we need to find similar vibration for a short period of common sense. After spreading like particles in a world which can interact through touching. Now yourself because ”the two meters society started” to quote a Lady who experienced the view of ”Teiro.”

So we pas in our shadows. Any rubbing to release a layer of this limited body, produce a shadow of a doubt. It has the form of ours but is not us. We stand in the pure light pushing the darkness behind. Sometimes dark win. Sometimes the light prevails. We cross a quantic stage.

I am in love with parts of my body.  I am in love with the inside of my body. This inside doesn’t have a shadow. It has a movement, it feels the other bodies with a stile, remembers no external shape against the light. 

But on my illness moments, my body chose to become my enemy. Directly, stronger than the mind, painful. I exfoliating the Death and she continues to grow, to come over me, dominate me, me a little form of the previous Divine.

There is no God without the Devil, no love without a corps. How many individuals are you? How many dancers dream you to stay alive?

Dancers: Alvaro Oosterwolde, Wendy de Vries, Lara Drožđek.

Cum ar dansa o persoană cu afecțiune psihiatrică dacă ar fi singura metodă de comunicare? Poate vom reuși să atingem forme noi de vindecare prin artă. Acum am asistat la o reprezentare a sentimentelor pacienților prin dans. O exprimare aleasă chiar de terapeut ca posibilitate de a ne determina să înțelegem prin ce fel de suferință trec proprii pacienți.

Trimiterea la antichitate ne arată dualismul veșnic dintre principalele forțe ale Universului: Lumina și Întunericul. Există doar împreună și se luptă pentru iubirea noastră, dar prin artă ne curățăm. Dansul zilnic, ritualic, ne oferă repere de stabilitate, ancore.

Traumele se vindecă prin expunere, iar unele trebuie “scărpinate” că altfel rămâne mereu o rădăcină ce înflorește. Facem un “schimb” permanent de povești din dorința de a ne asigura că suntem în parametrii “normalității”. Ne purtăm propria piele doritoare de atingere, de scărpinare, iar excesul de orice fel ne duce în Teiro.