Doina Rusti

O campanie Autorul Lunii de la Libris.ro a ajuns la mine cu o autoare interesantă. Am ales trei cărți din curiozitate, dorința de a citi literatură românească și pentru autograf.

“Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București“, Editura Polirom, 2010

O abordare plăcută în povești diferite cu o legătură subtilă între personaje sau spații publice. Pornești călătoria dintr-o perspectivă a unei iubiri uneori cu final tragic, transpusă în timp, pierdută în amintiri, permanentă și irosită în același moment, egoistă, neînțeleasă, împotriva normelor sociale, dar aceeasi iubire exprimată în câteva sunete uneori ultimele sunete. Modul de transfer al senzațiilor prin obiecte, piese de îmbrăcăminte, animale și păsări, plante, tot ce este viu sau a fost atins de viu, devine un labirint al senzațiilor. Descoperi în fiecare text că poartă urma ca de amprentă a ceva din alt colț al cărții. Și la final primești imaginea în care totul este staționar și doar tu te miști printre obiecte sau personaje, le studiezi, cercetezi trecutul sau visurile fiecăruia inclusiv o inspecție a simțurilor apoi lași scena să continue, te desprinzi știind că fiecare destin, gând, atingere își va continua cursul așteptând poate ca vreodată să revii.

“Zogru“, Editura Polirom

Am învățat ca iubirea poate atinge om și duh, iar explorarea lumii se face deopotrivă carnal și într-o formă de evoluție spirituală. Lumea văzută, simțită, atinsă de percepția unui element nemuritor, dar limitat la anumite generații sau zone geografice. Într-un fel Dracula din Carpați nu poate supraviețui în Alpi. Se hrănește prin sângele explorat la fel cum doarme în Pământul din care s-a născut. Aparent un roman ușor de parcurs și totuși consumator de timp necesar în reflecție deoarece fiecare pagină te îmbie să atingi extreme ale imaginației. O scenă superbă este captivitatea duhului în lemnul de platan (o descoperire întâmplătoare și surprinzătoare chiar pentru el), transformarea într-o reprezentare divină de către credincioși și lungul pelerinaj la ceea ce era considerat vindecător. Apoi propriile sentimente, neputințe sau plăceri. Un duh care simte prin omul posedat și prin el însuși. Lectura te trimite într-un teritoriu special neexplorat încă și negăsit în alte povești. Vârful este dat tocmai de aceste povești. În firul narativ se împletesc o sumedenie de destine (unele istorice) urmărite în timp. Îmi place accentuarea din final în privința departamentelor academice sau a cercetărilor din teren desfășurate prin alte țări plus exploatarea studenților în schimbul unui nimic frumos ambalat.

“Lizoanca la 11 ani“, Editura Trei

Mereu ne întrebăm ce informații am oferi unui extraterestru ca într-un timp rapid să ne cunoască cât mai bine și să ne înțeleagă modul de organizare socială. Un om va citi cartea în 1-2 zile fără efort. Probabil alte specii mai repede. Ambele vor recunoaște esența modului de viață și existență umană. Realismul lecturii este atât de intens că devine descurajant. Începe ca o cruciadă a libertății versus violență și străbătând destine, oameni, comunitatea unui sat, se transformă în deznădejde, dar una de revoltă împotriva sistemului, tradițiilor cu fundament idiot, rolurilor sociale, administrației, învățământului și presei. Adică pilonii societății cu pretenții de dezvoltare integrată între alte zone ale Europei. Ajutorul unchiului pentru nepotul Șef de Post și amintirea acestuia despre respectul uniformei sau modul cum se aranjau lucrurile înainte sunt marcante. Am fost mai impresionat de acest aspect decât de interesul senzaționalului căutat de presă sau al profitorilor de imagine. Memorabile sunt și senzațiile exprimate de personaj față de banalitățile celor ce sunt “normali”, extazul dat de aroma unui șampon, corn cu ciocolată ori o rochiță cu buline. Indiferent cum privim toate poveștile un adevăr crud rămâne mereu la suprafață: toată lumea o f. pe Lizoanca. Fără excepții. Ar trebui să fie lectură obligatorie în toate instituțiile statului ce ne oferă protecție. Că vor sau nu oameni sunt conectați și responsabili pentru violența generată.

Imagine preluată de pe libhumanitas.ro.