Disperarea de a fi fericit cu tine

Influențe:

The power of meaning de Emily Esfahani Smith;

Sapiens și Homo Deus de Yuval Noah Harari

Patru luni în Creta.

Mai întâi vezi culorile intense de pe fuselajul avioanelor ce coboară despărțind aerul încins,  lăsând mii de călători pe cele două aeroporturi din Creta. Familii tradiționale sau monoparentale, cupluri LGBTIA cu sau fără copii, bătrâni și tineri, migranți stabiliți deja în Nordul Europei sau proaspăt integrați se îndreaptă către reprezentantul agenției de turism ce va dirija noul grup spre unul din autocarele bâzâitoare de la aerul condiționat. Vin din zone unde vara este predominant simbolică făcând din mersul la mare o condiție a statutului social necesară de adăugat la însemnătatea vieții pământești precum bogăția gazonului din fața casei.

Aleg cu înverșunare același hotel, restaurant, program pentru a trasa granițele sentimentului de siguranță că au făcut investiția perfectă și vor construi o tradiție unică, imposibil de accesat de ceilalți, fapt ce va determina mai târziu o greutate a importanței. Cu cât numărul de ani identici e mai mare, cu atât se poate menționa ca o carte de vizită oricând faci cunoștință cu cineva. Orice discuție cu personalul hotelului sau cu alți oaspeți va începe obligatoriu cu: “Noi venim aici de x ani.” Așa se stabiliește locul persoanei/familiei în clasamentul invizibil și așa se măsoară cantitatea de respect așteptată, un element ce influențează fericirea.

La intrarea în hotel ușa autocarului se deschide cu șoferul mereu pregătit să scoată mai multe bagaje decât numărul de turiști. Rămâne un secret conținutul zecilor de kilograme per individ pe care avioanele îl cară anual la mare. Știm doar că este prețios după teama cu care le lasă pe mâna angajaților desemnați să le ducă în camere cât timp proaspeții veniți se bucură de prima gustare și mai ales de primul pahar. Dacă fiecare ar veni doar cu ceva tricouri și costumul de baie, poluarea atmosferică s-ar diminua la jumătate. Doar că se câștigă bine din transportul bagajelor, iar altă ocazie de afișare a unei ținute diferite în fiecare zi nu mai apare curând. Nelipsit este și căruciorul copilului. Șapte zile de ținut în brațe este prea mult sau prea greu dacă socotim și copiii de peste trei ani transportați tot așa pentru a nu le obosi piciorușele cu început de obezitate.

Acasă orele amiezii sunt marcate de clopotul din turla istorică. La mare de aceeași melodie din programul de înviorare oferit în pachetul turistic. A mai trecut o zi plină de fericire cu fotografii în diferite colțuri ale terasei, obligatoriu cu vegetația specifică sau azurul apei. De la un an la altul e tot mai scump deoarece Grecia traversează un grad de îndatorare unic în lume (1800%) și turismul a devenit o formă de prostituție intelectuală pentru fermierii ce cu greu mai reușesc să mențină supraviețuirea unui mod de viață. Dar sunt șapte zile la care vom face referire timp de un an în toate discuțiile din fabrică sau la reuniuni ale neamurilor pe la diverse evenimente.

Un pachet turistic bun seamănă cu telefonul japonez: conține de toate chiar dacă în practică este inutil sau lipsit de interes. Are importanță inclusiv sticla de apă de zece cenți pe care o ceri cu insistență la plecare. E vorba de acel plus necesar unei comparații corecte cu experiența celuilalt. Toată lumea se servește din același bufet, dar apă ți-au dat doar ție. Ești special și fericit.

Vacanță cu liniște la mare nu există. Cicadele vor face zgomotul de fond asezonat de boxele din mașinile localnicilor frustrați în fața abundenței de bucurie și aprofundat cu râsete cât mai zgomotoase posibil pentru a marca față de ceilalți nivelul tău de fericire. Poți să râzi din orice dacă asta te face vizibil. De la plescăitura din piscină până la năzbâtia copilului ce acasă ar fi fost pedepsit, iar aici beneficiază de prezumția nevinovată a creativității. Vocalizele se însoțesc cu alcool ieftin de la all inclusive sau magazin (barul din hotel e prea scump) și nelipsita friptură. Mâncarea din concediu produce fericire chiar dacă înseamnă câteva porții din necesarul anual. Ca importanță, belșug și cantitate trebuie să eclipseze orice altă experiență culinară.

Atât. Ești fericit. Ai o vacanță frumoasă, cu mâncare bună și o grămadă de imagini ce atestă fiecare afirmație. Totul la ofertă. Te așteptăm și la anul…

Textul este subiectiv și se bazează pe o experiență limitată.