Trichotilomania sau Controlul Impulsurilor

Ma plângeam unei prietene de niște probleme minore și am aflat puțin despre ce înseamnă suferința adevărată. Are o fetiță ce de la moartea bunicii paternale a rămas cu această afecțiune de control al impulsurilor. Dacă la unele persoane se manifestă prin roaderea unghiilor la copilul nostru este vorba despre smulgerea firelor de păr. Nu știam nimic despre aceasta, iar acum știu doar ce mi-a povestit. După vizite la psiholog, discuții, analize, se pare că fiecare trebuie să depășească singur momentul, neexistând tratament.

Evident prietena mea face orice pentru a preveni sau atenua momentele de suferință ale copilului. Are pus la punct chiar un sistem de intervenție rapidă dacă este cazul. Cu toate acestea despre altceva dorea să-mi povestească. Deși fetița are comportamentul obișnuit celor de vârsta ei, nu intră în crize sau să prezinte deformări ale corpului, ceilalți copii o privesc diferit. Are mereu dezavantajul unei porțiuni de păr lipsă. De menționat ca în vacanță nu apar acele, sa le spunem, momente.

Marginalizarea pentru situații ce nu afectează viața celor din jur este un element ce ne arată din ce familii provin acei copii deoarece nu are cine să le explice ce înseamnă trichotilomania, ne arată de ce trebuie abandonată școala unde cadrele didactice sunt din același mediu. “Normalul” nostru exclude școli speciale pentru fiecare afecțiune considerată de Ghiță Ciobanul anormală fata de oile lui. Ar fi aiurea să înființăm ceva special pentru orice suntem nepregătiți să acceptăm din lipsa de educație. Am umple țara de școli speciale doar să fie Țața Florea confortabilă. Vine de la fiecare, se traduce prin toleranță și respect față de cei care au de parcurs o situație diferită.

Dacă fetița ar fi cheală probabil colegii ar considera că este foarte cool, iar profesorii că este golancă și orice obrăznicie ar fi pasată la ea. Așa face și Poliția când anchetează un caz. Suspectul este mai întâi cel care are dosar de ciudat.

Acum ca să înțelegeți prin ce trece prietena mea vă rog să vă gândiți ce v-au cerut copiii de Moș Crăciun. Copilul ei a cerut… o perucă.

Vorbim de schimbare, cerem condiții de viață mai bune dar la nivel individual ne pierdem pe același drum al repetiției strămoșești. Liderii de mâine se ridică din cei care azi habar nu au dacă trichotilomania e ceva rău sau periculos.