Atât de aproape de Congo

În ediția română a revistei Foreign Policy, Martie-Aprilie 2014, este tradus acest articol.

Va fi o lectură profundă pentru oricine dorește să înțeleagă cum funcționează lumea în ansamblul ei și ce importante pentru speranță sunt miturile, legendele, religia. Găsim de multe ori asemănări între noi și diverse popoare africane. Uneori pe unii păgâni îi invidiem că parcă o duc mai bine deși s-au îndepărtat de la dreapta credință pe care doar Noi o cunoaștem. Acest articol mi-a reamintit o scenă din propria viață. Eram în perioada de căutare crezând că Biserica Creștină în ansamblul ei îmi va oferi răspunsul. Ca mulți alți creștini, de atunci și de acum, doream mai mult decât se oferea la slujbele Duminicale. Așa că apelam la diverse ritualuri în privat. Cam cum face Pastorul Pierre Pinda Buana în Republica Democrată Congo.

Orice doritor găsea imediat, cu ajutorul altui creștin din parohie, un preot cu Har. Acesta, pentru o sumă, venea și elibera casa de spiritele rele ce s-ar fi cuibărit pe acolo atacând mișelește sufletele noastre pure lipsite de păcat. Era o variantă mai simplă, ca un tratament medicamentos. Decât să medităm noi înșine la greșeli sau să ne rugăm pentru propriul suflet cu propria voință, preferam să efectuăm o slujbă de curățire. Altcineva, un intermediar, prelua rolul de a se ruga în numele nostru.

Invitatul era un tip masiv cum le șade bine tuturor clericilor și am fost avertizați că are o procedură specială nicidecum cea standard ca preotul paroh de exemplu. Una peste alta începe ritualul se ajunge la stropirea cu apă sfințită absolut din belșug. Eram leoarcă la propriu. Preotul solicită să deschidem larg geamurile. Afară mijlocul iernii. Când a considerat că am înghețat suficient ne-a strâns sub poala lui (6 persoane) bolborosind diverse incantații de eliberare. Pentru că nu simțeam fierbințeală pe nicăieri ne-a cerut să ne strânge unul în altul mai tare. Evident părțile corpului ce veneau în contact se încălzeau. Explicația nu a fost frigul de afară versus căldura trupului ci că acolo în acel mădular sălajluiește Satana.

Din șase persoane la cei mai vârstnici chiar nimerea el dinainte prin ce zone stătea Satana combinată și oamenii erau impresionați de Harul său. Mai mult putea spune ce copil al cărei familii este înzestrat cu Sfânta Cruce pe frunte având puterea de a pătrunde sufletul găsind și eventual fugărind demonii. Întâmplător erau copiii familiilor ce se implicau cel mai mult în organizarea acestor ritualuri deoarece se desfășurau și altele cu caracter mai restrâns despre care doar auzeam. Tot aceste familii erau amărâte din punct de vedere socio-economic. La fel ca enoriașii congolezi ce abandonează copiii posedați.

Citind articolul menționat, văzând diverse filmări pe YouTube din chilii de frați călugări ce consideră că Papa e Satana sau că sexul e dăunător în timp ce diverse articole din presă îi arată jucându-se prin chilii ori cu băieții de la orfelinatul aflat în grijă, mă gândesc că totuși am putea să ne înfrățim cu Congo.

Credeam că este un Adevăr simplu că Dumnezeu nu are nevoie de intermediari. La o prezentare de carte, ascultând-ul pe Profesorul Lucian Boia, am înțeles că fără religie sau mituri istorice, omul este sortit pieirii din lipsă de speranță. Păcatul este la cel ce profită de nevoia mea de credință. O spun fără să mă justific pentru propriile greșeli.