Comunicare instituțională

Pe rețelele sociale au dispărut diferențele dintre intim și public. Facem din viața noastră o expoziție de momente considerând sau dorind aprecierea celorlalți ca o garanție că respectăm codul social prin care ne facem acceptați, tolerați și parte a distracției generale. Un fel de diplomație la nivel de individ unde avem diverse griji de a nu deveni nefrecventabili sau izolați. Respectăm protocoale, ierarhii de popularitate și ne autocenzurăm unele gânduri sau inițiative ce ar aduce o percepție de extremism asupra noastră chiar dacă unii aleg acest colț în căutarea originalității. Toată lumea este prezentă și activă într-o permanență dependentă de fiecare reacție mai amplă, iar unde publicul comunică vor veni și instituțiile cu diverse informații utile, din dorința de a provoca dezbatere deși încă nu avem experiență în eliminarea emoțiilor negative. Ne limităm la problemele mici ce necesită atenție de moment lăsând temele mari pentru specialiști din comoditatea unei relaxări mentale și tocmai presiunea publică ar avea efect atunci când instituțiile folosesc o abordare “blândă”.

Am avut posibilitatea pentru o zi să administrez pagina de Facebook și Twitter a Reprezentanței Comisiei Europene în România. Practic de aici ajung în calculatoarele noastre toate propunerile, acțiunile și rezultatele comisarilor europeni sau ale structurilor decizionale. Evident se menține obligatoriu un cadru specific concentrat pe activitățile ce implică direct România alături de țările membre ale Uniunii Europene. În același timp noi asigurăm granița estică a democrației și prosperității economice. Este suficient să privim la Ucraina vecină. Ca o sincronizare, în aceeași zi președintele Petro Poroșenko venea la București întărind rolul nostru de comunicare între Europa și vecinătate (avem chiar un comisar responsabil cu asta Johannes Hahn; îi găsiți aici pe fiecare cu atribuțiile lor).

Un vecin este agresat de rămășițele unui imperiu ce se întindea și peste noi. O parte din țară se confruntă cu războiul, moartea, fuga, instabilitatea și decăderea economică. Procedurile oficiale sunt complicate, necesită timp și ajung uneori prea târziu. Până la armata europeană mai avem. Pentru prima dată am simțit neputință națională când știi adevărul, dar “codurile” te îngrădesc. În schimb avem toți șansa ca prin postările, mesajele și răspândirea personală să punem pe masa liderilor problemele zonei. Acolo unde firul se prinde în reguli ne rămâne libertatea câștigată cu mult efort. Ciudățenia este că putem vorbi fără amenințarea închisorii, dar alegem să o facem despre subiecte copilărești lăsând altor țări puterea deciziei și pentru noi.

O zi de social media la Reprezentanța Comisiei Europene în România te ajută să privești o situație din ambele perspective și așa trebuie să facem urmărind permanent activitatea comisarilor europeni. Vă îndemn să interacționați cu fiecare și să contribuiți cu oricât de puțin la promovarea surselor originale de conținut media. Și să nu uitați că un vecin are necazuri de la băiatul obraznic care vrea scandal.