Ce mai face Romania?

Pentru cei ce au mai puțină răbdare iată răspunsul: se uită la televizor și încasează diverse drepturi financiare. Pentru ceilalți să va povestesc de ce suntem noi deosebiți și vom rezista pe aceste meleaguri chiar după sfârșitul lumii.

Cu treabă fiind printr-o mare comună a județului nostru, având câteva minute de așteptare, am fost abordat de un cetățean pe la 70 de ani. De obicei îmi place să mai intru în vorbă, mai auzi o părere, un gând, povești. E drept că de la răspândirea antenelor satelit prin sate toate poveștile au ca inspirație scenarii de la emisiuni în special de pe Prima TV.  Noua mea cunoștință era foarte volubilă, bucuros că cineva îi dă atenție și din dorința de a spune mult în puțin timp, am înțeles doar, citez: “Ponta, Băsescu, Mandela, Flota, B1, Sunt beat din naștere.” Omul a vorbit chiar mult, atât am înțeles eu; eram ocupat și să mă feresc de stropi că tot intra în spațiul meu intim să-mi explice mai bine.

O descriere a personajului ar fi: vârstnic obișnuit, îngrijire standard, haine din tinerețe, exuberant, foarte sociabil. Genul de bunic ce își așteaptă nepoții ce vin tot mai rar.

Acum mă tot gândesc la ce a încercat să spună agățându-mă de cele câteva elemente. Înțeleg că omul primește o pensie de vârstă, se mai ajută din gospodăria proprie, este depășit de realitate, supraviețuiește cum poate și încă votează deși mă tem că melanjul de idei din cap îl ține captiv cu aceeași formațiune de pe timpul când era activist. Mă intrigă preocupările lui. În general la această vârstă știi să faci fel de fel de chestii tradiționale prin curte (unele cu vânzare poate), ai grijă de o droaie de nepoți, cumperi batic cu flori consoartei albite de vreme și dai sfaturi bătrânești celor tineri, necopți încă.

Cu toate acestea avea alte pasiuni mai lumești. Grija guvernului, vedetelor, cine a zis și ce. Cheltuia o parte din venituri pe abonament cu satelit și televizor color după ce o viață a privit 2 ore de cor alb-negru. Mă tem că asistăm la o pervertire a tuturor generațiilor chiar dacă se acuză între ele. Noua organizare economică, lăcomia tuturor straturilor sociale, disperarea consumului ne-au transformat pe toți. În sezonul de iarnă ieșim la plimbare prin magazine și poate mai întâlnim un cunoscut să-l întrebăm de sănătate evitând astfel o vizită sau o ieșire la comun. Relații sociale minime, egoiste. Timp alocat rafturilor și vorbelor fără rost din emisiuni interminabile.

Mi-ar plăcea, umblând prin sate, să regăsesc bătrânețea de poveste, povețele de viață trăită, amintirile de tinereți pierdute. Din păcate toate sunt pline de Băsescu, Ponta, Flota, Sunt beat.