Castelul Sturdza din Miclăușeni

Exact la drumul E 85, într-o ușoară ramificație, începe aleea principală a parcului. Poți asculta diversele păsări, alături de pelerini ce caută binecuvântarea mânăstirii, aflată in vecinatatea destinatiei noastre. După o umbră plăcută de septembrie, se deschide privirii un ansamblu de 4 clădiri dintre care se evidențiază în seninul zilei, un Castel extrem de surprinzător după drumul parcurs.

Ici colo vocile familiilor venite în excursie sunt singurele zgomote ce acoperă natura. Se poate ajunge cu mașina până aproape de ușă, dar este păcat să nu te bucuri de puțin aer proaspăt. Spațiul are deschidere pentru activități diverse mai ales plimbare și reflecție. Mănăstirea din apropiere poate fi un factor suplimentar în analiza sufletului personal sau a istoriei locului.

Partea pozitivă a destinației este reprezentată de posibilitatea explorării Castelului, iar cu ajutorul ghidului se pătrunde în interiorul clădirii și al poveștilor ce le păstrează. Cine a călătorit în Franța, Germania, Austria va identifica imediat puternica influență în elementele arhitecturale; practic avem marile monumente ale lumii europene într-o reproducere la scară restrânsă. Inclusiv meșterii și administratorii domeniului au venit din acea zonă; doar servitorii obișnuiți erau din rândul sătenilor, iar urmașii lor au ca nume de familie sarcinile îndeplinite. Blazonul Familiei Sturdza este reprodus pe toate laturile și pe fiecare turnuleț este încolăcit un șarpe.

Împreună cu povestea familiei, a conacului inițial modificat, a sobelor originale cu fumuri prin toți pereții oferind încălzire eficientă, baia cu o canalizare azi de invidiat și mozaic oriental, camera valetului sau cea de așteptare, birourile de lucru, terasa cu obloane nemțești, impecabile ca mecanism, salonul de primiri și a seifului cu un mecanism surprinzător, turiștii vor afla ce efect a avut războiul mondial sau revoluția roșie asupra celei mai mari colecții de carte, armuri și documente istorice sau de natură artistică.

Parcul ce înconjoară monumentul conține specii deosebite de arbori (chiar un ginkgo biloba din care Duminica se poate consuma ceai), în curte se organizează diverse activități artistice sau recreative și poate fi un bun prilej de a fotografia plante sau păsări. În fața Castelului și în curtea Mănăstirii sunt amenajate mici grădini și există grupuri sanitare cu apă curentă.

Partea negativă vine mai întâi de la administratorul actual al Castelului respectiv Mitropolia Moldovei. Mănăstirea este impecabila în timp ce monumentul de patrimoniu, deși în unele surse este menționat ca restaurat în totalitate, are probleme atât pe exterior cât și pe interior. Părți de tencuială căzute sau în pericol de a răni pe cineva, mucegai, burlane inestetice, acoperiș ordinar alături de un interior unde se mai păstrează doar fragmente mici de pictură. Hârtia din orez pusă cândva pentru absorbția umezelii a fost lăsată de ani acolo și acum atârnă sinistru, sobele originale sunt complet neîngrijite, iluminarea necorespunzătoare.

Vizitatorii sunt în mare parte gălăgioși, vor să vină cu mașina până la scară, lasă gunoi peste tot, comentează pe parcursul ghidajului doar ca să fie importanți pentru câteva minute.

Parcul este sălbăticit, complet neîngrijit.

Cu toate acestea ghidul face o treabă foarte bună, știe să conducă un grup folosind puținul în a stimula imaginația turiștilor și crede în planurile de refacere culturală a zonei inclusiv cu facilități de cazare. Putem fi schimbarea dorită prin simpla curiozitate de a afla câte ceva despre marile familii boierești (adevărate) mai ales cu preocupare preponderent în partea intelectuală. Mai multe detalii disponibile aici.