Asteptand iarna!

Pentru ca viața iți ia ceva ca să-ți ofere altceva eu am primit trei povești. Poate de noroc, poate de iubire. În prima un domn îmi spune că va avea o afacere bună în ziua respectivă dacă va fi amendat de Poliție. Merge atât de bine tranzacția dacă este amendat încât profitul acoperă și amenda. În schimb produsul cumpărat va avea probleme dacă ajunge acasă fără penalizare. S-a întâmplat deja de 3 ori și m-a întrebat de câte este nevoie ca să ajungi să crezi?

Binele financiar al acestei persoane vine doar dacă întâmplarea mai întâi oferă o pedeapsă. Și așa învățăm că tot răul e spre bine. Ajungem să prețuim valori mai importante chiar cu firea noastră de estici puternic legată de plăcerea câștigului ușor.

În a doua poveste o doamnă trecută printr-un divorț îmi povestește că a descoperit iubirea și mai mult că fericirea ei se hrănește din fericirea lui. În prima relație avea o poziție socială foarte buna, conducea o mașină de lux, iar hainele… . Acum este o persoană normală, conduce o mașină obișnuită, se îmbracă ca toată lumea și îmi spune că a scăpat de ipocrizie.

În a treia tot o doamnă îmi povestește despre cele trei mariaje. Cu primul a făcut o fată ținută cu greu pe la școli după ce au fost părăsite când copila era de grădinița. Al doilea era un om foarte bun, dar într-o zi venind de la muncă s-a așezat pe prispă a strigat-o și a murit. Al treilea e cam nebun și-l va părăsi ea că nu mai suportă ieșirile violente.

Răutatea și invidia sunt patimi mai la îndemână pentru oricine. Uneori sunt alimentate de propria teamă că datorită concurenței sau incompetenței vom pierde ceva. Este mai ușor să le cădem pradă lor decât să îmbunătățim propriile competențe. Așa ne lăsăm dominați de partea materială a unei lumi ce este de fapt doar în suflet și în amintiri.

Simpla bucurie de viață a celor din jur te enervează cumplit și singura justificare este că faci totul conform Regulamentului în numele Moralei? Scopul tău a ajuns misionarismul vieții curate? Asta înseamnă că ai totul perfect și oferi celorlalți, dar cum fără toleranță?