Masculin – Feminin de Lia Bugnar

Cine a fost la spectacolul cu regia de Lia Bugnar, producție Asociația INSPIRA, știe că există teatru de calitate, antrenant, cu text bine scris și dozat, cu actori de excepție ce imprimă actului artistic atracția necesară oricărui doritor indiferent de stratificarea sociala, vârstă sau studii. Când reușești să transmiți un mesaj către toată lumea atunci ai creat o voce în mintea și sufletul persoanei ce îți oferă timpul și aplauzele. Sala era plină, tineri înșirați pe lângă pereți, adulți îngrămădiți și câte doi pe un loc, foșgăială și căldură, dar nimic de nesuportat pentru a primi puțin din talentul actorilor.

Scena se deschide cu o cină în familie și intervenția copilului nenăscut. Se prezintă așa deoarece aflăm din discuția cuplului că ea este însărcinată, iar el vrea o schimbare de sex și o despărțire până reușește să-și definească personalitatea. Comicul accentuează drama aducând în prim-plan două teme majore ale societății contemporane: existența și recunoașterea celui de al treilea gen alături de avort ca soluție a problemelor din căsnicie. Pe acest fundal se construiește o poveste paralelă a părinților și a copiilor: nenăscutul ajunge în teorie să repete greșelile adulților alături de o nenăscută provenită dintr-un cadru violent și cu familie numeroasă.

Și pentru nota finală întregul ansamblu include și relatarea unei scene de viol la care tatăl, ce nu-și poate defini personalitatea, a fost forțat să participe. Privirea victimei versus privirea soției abandonate sunt elemente de ancoră în efortul său de a se curăța de povara amintirilor. Dubla personalitate din final este frumos exemplificată vizual arătând ce “voci” are de potolit fiecare în interiorul său. Sunt atinse teme atât de actuale că piesa poate fi utilizată la întrunirile legislative din domeniu.

Noile senzații ale bărbatului devenit aproape femeie sunt desfășurate într-o destăinuire făcută de Ada (înainte Adam cu trimitere la crearea primului bărbat) sunt realiste, sincere și evocă în mod curat personalitatea noului gen. Este momentul de compasiune pentru suferința intoleranței și a căutării permanente. Sunt adăugate și imaginile din copilărie, acele priviri pe furiș în dormitorul părinților duse pe două paliere: copilul curios versus adultul ce într-o zi ajunge mai repede acasă.

Și acum vă rog să vă imaginați reacția în context: partenerul dumneavoastră vine acasă, nu este bolnav, nu vă înșeală, dar simte că ceva este greșit în conceperea lui și a decis să-și schimbe genul. Mai departe?