American Buffalo de David Mamet

Plăcerea artistică a continuat cu o nouă producție regizată de Cristi Juncu în producția Teatrului ACT. Scena se deschide cu o imagine a unui protector ce își dojenește părintește protejatul instruindu-l pe calea afirmării ca om ce impune respect în cercul de prieteni sau în societate. Se face un transfer de la o persoană cu atitudine și alură de mafiot către un individ ce prezintă anumite deficiențe mintale. O încetineală în procesarea contextului nonverbal sau a subtilităților presărate într-un context, dar cu o puternică dorință de integrare și loialitate. La final aflăm chiar că la fel ca oamenii numiți normali a fost și el dornic de afirmare oferind minciuni pe post de informație.

De aici se construiește intriga ansamblului de unde realizăm cât rău se produce în jurul nostru pornind de la informații neverificate, dorindu-ne situații ce nu există în realitate și construind o luptă pe un fundament nisipos ce se prăbușește când sursa primară cedează și dezvăluie adevărul. De multe ori este prea târziu, cineva este rănit fizic sau de cele mai multe ori psihic, ridicolul asumat de ceilalți face doar să întărească bufoneria ce ne domină în aprecierile făcute fără a analiza contextul și conținutul.

Urmărim două planuri ale existenței umane: unul în care cel mai slab este păcălit (punga goală desi cafeaua a fost plătită, varză pusă în pizza că este ofertă), exclus (planul inițial al jafului schimbat) sau pasibil la diverse pedepse fizice prin care se produce detensionarea personală a celui mai puternic și unul în care prostia este ascunsă cu abilitate (hoț fără un plan de intrare în casă), imaginația predomină înlocuind realitatea (unde își notează un numismat combinația seifului?) producând o deviere totală de la scopul principal.

Este remarcabilă străduința prin care personajul considerat inferior, o aplică acțiunilor sale dorind să fie recunoscător maestrului său. Are un nivel inuman prin gesturi nejustificate doar pentru ași mulțumi binefăcătorul. Ajunge să cheltuie bani împrumutați pentru a cumpăra un cadou simbolic ce însă declanșează patima și lăcomia din ceilalți. Prin noua cheie adevărul este considerat păcăleală și doar hazardul mai poate produce o reparație (în cazul nostru telefonul unui prieten ce dorea să știe la ce oră se face vizita la spital a complicelui ce nu mai apărea la întâlnire și bănuit că a organizat jaful cu alt grup).

Atunci când devine mai important “ce au spus ceilalți” despre situație și preiei modul lor de a privi lucrurile ar trebui să știi că ești pasibil de eroare sau chiar de o dramă auto-provocată. Consider că gestul loialității din final este asumat în continuare tot de victimă.