Alpinistul

Își stinge țigară proaspăt aprinsă cu un gest de protecție pentru partea rămasă. Mai târziu poate fi o sursă de socializare și irosirea iese din discuție. Aruncă bagajul în spate și închide portiera cu forță. Becurile de pe stâlpi aruncă fugitiv câte o rază pe o față relativ tânăra, dar cu riduri de expresie accentuate, și un trup aproape uscat. În mașină se instalează un miros dulceag precum tutunul de narghilea. Simt că este genul vorbăreț și deschid:

– La ora asta pe drumuri; cu ce vă ocupați atât de târziu?

– Sunt alpinist utilitar. E tot un fel de sport, dar care necesită profesionalism. E muncă nu plăcere.

– Interesant. Cred că vă este dificil în condițiile de iarnă…

– Extrem. Tocmai am ridicat un stâlp pentru telefonie. Deal, vânt, temperaturi scăzute ce se resimt diferit.

– Înseamnă că aveți și o motivație financiară solidă să îndurați atâtea…

– Da. Se câștigă bine dacă ești serios. Eu bani am făcut în Belgia. Franța și Germania nu sunt bune. Belgia respectă muncitorul. Trăgeam până la 11. Adică 23. Țineau oamenii becul cu o undiță ca să am lumină. Era lumină, dar ca să mă ajute. În perioadele reci stăteai acasă pe o sumă minimă din partea firmei. Nu de la stat. Îți dădea firma să mănânci cât nu erau lucrări.

– Interesant. Respectul muncii.

– Da. Ofereau și cazare, dar eu am refuzat.

– De ce?

– Păi aveam o “vagaboandă” cu mine pe care o scoteam la produs. Îmi aducea minim 600 pe seară. Ce îmi dădea firma se duceau pe chirie 1300. Munceam până la 11 apoi mă aranjam proaspăt și ieșeam până la 3 dimineață. La 6 începea munca. Am ajuns pe alcool. Dimineața îmi reveneam doar așa. Apoi droguri…

– Droguri?! Fumat sau în venă?

– Ambele. M-au distrus, dar câștigam bani mulți. Am cumpărat un BMW X5 pe care-l țin în Spania. Ca o rezervă. În caz de ceva îl vând pe un Audi A8. Nu am chef să le aduc aici.

– Acum vă mai drogați?

– Nu, am scăpat. Greu. Mi-am dat seama că mă distrug și m-am întors la Galați. Două săptămâni am dormit. Eram mai slab ca acum. Merg la un prieten că are ceva de lucru și ne ajutăm între noi.

– Am ajuns. Aici este centrul. Un oraș mic; vă descurcați ușor.

– Aici? Caut o casă…

– Sunt multe. Și blocuri…

– Să mai sun că nu are semnal prietenul…