Acasa

Am fost marcat de Dogville pentru că se filma într-un spațiu în care casele erau doar niște linii desenate cu cretă. Aveai ocazia să vezi ce se întâmplă simultan în fiecare locuința ca un fel de Supraveghetor Universal. Era șocant tocmai prin complexitatea vieții în ansamblu. Azi a fost reportajul cu acele persoane, adulții și copiii ce trăiesc prin canale. Prin casă fiecare înțelege altceva. Noi privind decăderea celor fără adăpost ne gândim că soarta noastră e mai bună și plătim impozitul pe casă mai fericiți.

Ne trezim din visele nopții cu gândul de a alerga după resurse pentru noi, pentru familie, păstrând aparența socială a unei vieți împlinite. Și cel din canal are o viața împlinită. Tocmai a prins un loc mai bun sub un pod mai călduros, cu o pătură nouă. Iar noi un loc de parcare mai bun spre invidia vecinului. Două fericiri ce se împletesc și se ciocnesc la chioșcul de ziare. Noi luăm ziarul că dă bine sa părem citiți ei pentru a face cocoloașe de izolație când adorm dorindu-și ce avem noi.

Mereu sunt întrebați dacă vor să învețe sau dacă știu să citească. Este cea mai simplă comparație deoarece orice prost știe să citească. Nu știm dacă înțelege ceva. Dar citește. De multe ori omul străzii știe mai mult, simte mai mult, se poate bucura cu nimic. Pare mai liber deși este o libertate nedorită. În toate reportajele de acest gen instituția care ar trebui să-i ocrotească de fapt se comportă inuman și nepăsător. Ai senzația că orice persoană distrusă a primit șansa de a se îngriji de oamenii străzii. Toți fără excepție povestesc despre abuzuri comise de protectori.

Mi-ar plăcea finalul din Dogville să se aplice în toate orfelinatele pline de perverși ce livrează plăceri interzise străinilor despre care noi vorbim ca fiind civilizați în timp ce catalogăm ca românism orice dorința sau patimă mai excesivă. La fel părinților adoptivi, doicilor, personalului auxiliar ce zilnic exploatează această situație. Și aici putem include și persoanele ce administrează financiar aceste așezăminte.

Acasă nu este cu ziduri, familie, pisicuță. Este acolo unde poți trăi cu tine. Indiferent unde dormi, mulțumirea împlinirii să te urmeze. După ce înveți că fiecare om poate trai cu firmituri. Câteva firmituri de plăcere chimică.